Versuri corectate și adnotate
Despre liniștea dealurilor în toamnă.Ce minunat ar fi, în mijloc de oraș, să ridici ochii, deodată,și să vezi dealurile arămii și pădurea înmiresmată..și să-ți spui, așa deodată, că toamna este minunată!Cu mâinile în buzunare și părul în vânt,să te simți născut din Cuvânt.Să știi că lumea e făcută să o stăpânești,dar nu oricum, ci doar … Citește mai mult
Umblă luna pe străzi.Surâsul alb mușcă din trecutca o garoafă albă întunericul nopții.Amintirile toate dor.Aparenta liniște dincolo de ziduriși doar în zborul Luminii uitareaca o flacără a tăcerii.Rădăcini ale dăinuirii,dureros rodul luminiiprintre genunile perețilorluminește pictați.Suspendați în plase coloratefluturii dansează incertitudini.Dumnezeul marii singurătățiumblă mângâind prin cetateși șușură, cântă izvoruliubirii revărsate în toate!
Despre mrejele pescarilor.Era supărată, și tristă tare era.Și cum sta pe mal, ascultând în triluri voioaseînvolburatele ape manoase,din jocul de lumină cel cu iubire făcut,o picătură de rouă pe inima ei a căzut.– Tu ești regina peștilor, cei pescuiți?A întrebat Roua celor iubiți.– Da, Tată Ceresc!– Vino să te pescuiesc!– Tată Ceresc, sunt pescuită de … Citește mai mult
Un leagăn Cuvântullungului gest al întoarceriispre iubirea necutezată a Luminii.Refăcut odată cu ierburile,fără de care pietrelen-ar pipăi niciodată văzduhul.
Doamnelor și Domnilor,de milioane de aninu s-a schimbat nimic!Lupii sfâșie, oile mai plângși Pastorii lupii înfrâng!Când mor stelele ningalbe păsări,liniștite,răbdătoare..
Gândul aburÎnsângerat de atâta pământ.Ninge până la stâncă –depărtarea lângă mine nicicând.Frâng pâineaca pe un ultim cuvântși-n mijlocul ninsorilor de rouăEu plâng.
Este o zi cu desăvârșire senină și, deși plouă,Orice copil știe, de acum, că în spatele norilor negri, cerul strălucește senin.Când merg pe stradă oamenii mă privesc,Ar vrea să mă atingă, să mă sărute,O bătrână îmi oferă haina de pe ea,Nu știu cum arată o floare de glicinăși necunoscuți îmi strigă:Te iubesc, te iubesc!!Cavalerii care … Citește mai mult
„Orice epocă poate fi numită un,o tranziție între trecut și viitor”.Eram și prinț, și cerșetor eram.Vorbeam cu peștii mărilor despre lupta-n vanCe desparte pe prinț de cioban.Ca o mângâiere dintr-un fulg de zăpadăVenea Iubirea pe toți să ne vadă!Cu fiecare strigăt de luminăCe pe frunte-mi încet adasta,Știam că universul naște și se cuibărește în inima … Citește mai mult
Acoperământul Iubirii, mai lat decât norul,La mijloc de lume adastăspaima,durereași dorul.Sunt singura de tine, Doamne,și cerurile toate-s cu mine.Străină de lume, și ostenit de ea îmi este piciorul.Ma doare adevărul meu,iar adevărul lumii mă omoară,La tine mi-e nădejdea-n asta seară!La concertul vieții mele biserica era plină de steleDar dintre toate în inima mea doar Chipul … Citește mai mult
Bogată mult eram în sărăcie,căci nestatornică de-i slava lumiiși norocirea schimbătoare,deasupra-i Inima cea marece pentru noi, din îndurare,vândut S-a dat, și lumii prins,și judecat, și răstignit,de marea-I Dragoste cuprins,ne-a înălțat prin firea Sadurerea și-umilința să putem ierta.De-i adâncită-n sinea ei durerea,Lumina de-i pe chip răsfrântă,Va fi doar taina lacrima ascunsăși mângâierea jertfei din Iubire sfântă.Căci … Citește mai mult