Calea bhakti se-nfășoară delicat.
Pe calea aceasta nu există întrebare și
nu există a întreba.
Eul dispare pur și simplu în clipa în care îl atingi.
Bucuria de a-L căuta e atât de imensă
încât trebuie să te arunci în ea,
zbenguindu-te pe-acolo precum peștele în apă.
Dacă cineva are nevoie de un cap,
îndrăgostitul sare să-l ofere pe-al lui.
Poemele lui Kabir vorbesc despre tainele
acestei bhakti.
Sensul versurilor
Piesa descrie calea Bhakti ca fiind una de devoțiune totală și sacrificiu de sine. Eul dispare în căutarea divinului, iar bucuria acestei căutări este imensă. Versurile evocă o stare de abandonare și dăruire completă.