Am ajuns să cunosc Puterea Iluziei ca fiind Marea Hoață,
Brațele ei se leagănă ținând păienjenișul capcanei,
Și cu glas dulce vorbește dânsa.
Pentru Kesava, Atotțiitorul, e așezată ca Întruchipare a Belșugului,
Pentru Siva, Domnul destrămării, Ea e Împărăteasa Lumilor,
Pentru preot, Ea este așezată ca statuia căreia i se închină,
Iar în locurile de pelerinaj se manifestă ca apa sfințită,
Pentru yoghini e partenera spirituală.
În palatul regelui Ea este regina.
Pentru unii e un diamant neprețuit,
Pentru alții un biet bănuț,
Pentru închinătorii ei, Ea e obiectul închinării lor,
Pentru Brahma, Ea e consoarta lui.
Spune Kabir, Ascultă, ucenice,
Toată asta e o nespusă poveste.
Sensul versurilor
Piesa explorează conceptul de iluzie (Maya) ca fiind o forță omniprezentă, care se manifestă diferit în funcție de perspectiva și credințele fiecăruia. Iluzia este prezentată ca fiind atât o sursă de înșelăciune, cât și un obiect de închinare, subliniind complexitatea percepției umane.