Johann Wolfgang Von Goethe – Pagina 37

Sacontala

Flori de-anotimp timpuriu vreau să am, rod din anii zăbavnici? / Vreau ce e farmec … →

Punga goală, rană-n suflet, / Îmi târăsc ursita vremii. / Sărăcia-i răul lumii, / Bogăția-i … →

Stă scris: La început a fost Cuvântul. / Mă şi opresc. Cine m-ajută să fac … →

Vremuri nebune-am trăit și am avut grijă / Eu însumi nebun să mă port, cum … →

În mantie-nvelit pân’ la bărbie, / Pe-un povârniș de stâncă, cenușiu, / Mergeam vrând prin … →

Doar o oră, ah, de-ar ţine / încă timpuriul har! / Dar vânt cald de … →

Septembrie 1828. / Când în zori grădină, munte / Se desfac din văl de ceață … →

Să știi că jos mătușa stă la pândă / Și-mi numără minutele-n tăcere; / Gândindu-se … →

Ce-mi place-aici nu știu anume, / În strâmta, prea mărunta lume, / Sunt prins de-o … →

Nu știu ce e, de ce mi-e drag, / De-acest mărunt și-ngust meleag, / Ce … →