„Iubește bietul greier… Și tot scrie
Sonete! Inima vrând să-și deschidă,
Trudite rime-i scoate din firidă;
Copii, voi credeți că e jucărie?.
Nu se dezvăluie în libertate
O inimă ce cântă; se ferește.
Atunci furtuna-n corzile ei crește
Și-apoi se stinge-ncet pe înnoptate.
De ce cu-atâta chin să ținem piept
Rostogolirii stâncii-n povârniș
Când pas cu pas încearcă să ne piardă?”.
Îndrăgostiții:
„Ba nu! Doar noi cunoaștem drumul drept,
Căci s-ar topi și-al lumii-ntreg prundiș,
Uriașă dragostea de-ar fi să ardă”.
Sensul versurilor
Piesa explorează conflictul dintre scepticism și idealism, folosind imagini din natură. Scepticii se întreabă de ce să lupte împotriva greutăților, în timp ce îndrăgostiții cred în puterea transformatoare a iubirii.