Johann Wolfgang Von Goethe

Către Lili Shionemann

În văi adânci, pe munți înzăpeziți, / Vedeam eu chipul tău, / Pe norii lunecând … →

Prinții-și imprimă ades în aramă slab argintată / Respectabilul chip; poporul, o vreme, se-nșală. / … →

La lumina lunii pline-n paradis / Iehova-l găsi pe-Adam care dormea / Și atunci îi … →

Samarkand și Balkh, Buhara – / Oare-n gând aș îndrăzni / Să le smulg, să-ți … →

Zburdalnic / și jalnic, / dus pe gânduri fiind. / Cu slavă / și otravă … →

Să mă părăsești vrei, lună? / Chiar acum ai fost aici, / Dar nori groși … →

Sării pe cal – o vijelie! / Și vâjâind gonii prin ulmi; / Plutea amurgul … →

Stă amurgul să coboare / Apropiere – ndepărtând – / Prima-i înălțată-n zare / Steaua … →

Mistică limbă, numitu-te-au, / Pe tine, Haviz cel sfânt, / Și nu pricepură bucherii / … →

Când Minerva ca s-arate / Prețuirea pentru-alesu-i / Prometeu, din cer i-aduse / De nectar … →