La lumina lunii pline-n paradis
Iehova-l găsi pe-Adam care dormea
Și atunci îi puse-alăturea decis
O Evă, ce-adormi curând și ea.
Astfel minunate peste fire
Două gânduri ale Lui dormeau frumos.
Bun! strigă apoi, drept mulțumire,
Și plecă, dar nu prea bucuros.
Nu te mire că suntem vrăjiți,
Când cu ochii-n ochi stăm adânciți,
Parcă străduindu-ne-am fi reușit
Să ne-ntindem lângă Cel ce ne-a gândit.
Iar când va striga de sus la noi
Eu doresc să strige-atâta: amândoi.
Cu-aceste brațe te cuprind pe tine,
Cel mai iubit din gândurile lui divine.
Sensul versurilor
Piesa descrie crearea Evei de către Dumnezeu și sentimentul de admirație și iubire față de partener, văzut ca o creație divină. Exprimă dorința de a fi împreună și de a fi aprobați de creator.