Johann Wolfgang Von Goethe – Liniștea Mării
Grea tăcere peste ape,Marea-și doarme somnul pur,Plin de griji pescarul vedeLargul neted dimprejur.Nici un vânt din nici o parte!Calm de criptă, colosal!Peste tot până departeNu se mișcă nici un val.
Johann Wolfgang Von Goethe
Johann Wolfgang Von Goethe – Epirrhema
De te uiți cu grijă în natură,Unu-n toate ne-ncetat te fură;Înlăuntru și-n afară,Unul pe-altul se-nfășoară.Astfel ai să prinzi îndatăSacra taină revelată.Aparentu-adevăratSă te bucure, joc simplu:Unul în ființe-nvederatTotdeauna e multiplu.
Johann Wolfgang Von Goethe – Cant și Forma
Dat e grecului, din lutChipuri să dureze,De făptura mâinii luiSă se minuneze.În extaz, prin EufratNoi ne trecem mâna,Și-n fluidul elementRătăcim într-una.Focul inimii de-am stins,Cântecul vibrează,Mâini curate de poetApa modelează.
Johann Wolfgang Von Goethe – Cu Un Lănțișor de Aur
Vreau un lănțișor să-ți dau acușe,Cu mlădieri de mult deprins,Dorind, în mii de inelușe,La gâtul tău să fie prins.Tu fă-i pe plac, e o nimică,E dorul lui sfios, fugar,Iar ziua-i o podoabă micăȘi seara ai să-l lepezi iar.Dar de-ți aduce unu-odatăUn lanț ce te-ar încătușa,Eu nu-ți port pică, dragă fată,De șovăiești, Lisette-a mea.
Johann Wolfgang Von Goethe – Jurnalul II
Departe-un timp de chipul dragii mele,Precum se-ntâmplă, și dorind fierbinteCâștig lumesc, străin de cele rele,Eu o aveam numai pe ea în minte;Și cum doar noaptea apar pe boltă stele,Și-absența ei mă conducea-nainte,La fel, scriind, orice-ntâmplare-a zileiEra simbol al ei pe albul filei.
Johann Wolfgang Von Goethe – Dacă Râvnești
Dacă râvnești să ai zile mai bune,Să nu regreți trecutul care-apune,Și chiar dacă ceva vei fi pierdut,Tu poartă-te precum un nou născut.Întreabă-te: o zi oare ce-ascunde?Și fiecare zi îți va răspunde;Desfată-te cu propria ta faptăȘi recunoaște celorlalți cărarea dreaptă.Și mai ales să nu porți ură nimănui;Restul să-l lași în voia Domnului.La 25 octombrie 1828
Johann Wolfgang Von Goethe – Veneția 1790 – 36
Viața omului ce-i? Totuși cu miile potViața să-i judece: ce și cum făptuit-a.Și mai puțin un poem e; totuși cu miile-l gustă,Cu miile-l critică. Scrie poeme, trăiește!
Johann Wolfgang Von Goethe – Cred Când Îmi Spui
Cred când îmi spui că nu plăceai lumii, iubito,În copilăria-ți, și mamei urâtă-i erai,Până când mare-ai crescut, pârguindu-te-n taină;Da, mi te-nchipui ca pe-o copilă ciudată.Floarea din vie, nici ea n-are chip și culoare,Rodul însă, când copt e, farmecă oameni și zei.
Johann Wolfgang Von Goethe – Te Am În Gând
Te am în gând? DegrabăĂst hangiu mă-ntreabă:„Ce stai liniștit,Domnul meu? Doar știiCă-nvață SakiVersul tău vrăjit!”.Când m-adumbriră, singur,Chiparoși în crânguri,Nu-mi stă el planton;Tihnă sorb în pieptȘi mi-s înțeleptPrecum Solomon.
Johann Wolfgang Von Goethe – Ies Mioare Din Fâneață
Ies mioare din fâneață,Ce rămâne-i verde pur.Dar e-un rai când prinde viață:Toată-i flori pestrițe-n jur.Nu-i speranța o văpaieCa de pâclă… Glob de foc,Soare mândru, norii-i taieȘi ne adă tu noroc.