Când te privești în oglindă,
Gândește-te că ochii ți-am sărutat
Și că eul meu prinde de mine să se desprindă,
Îndată ce te-ai îndepărtat.
Cum eu doar în ochii aceștia trăiesc,
Îmi dărui ce-ți dărui, firesc.
Aș fi fost cu totul pierdut,
Dar acum sunt veșnic ca nou născut.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentele profunde de iubire și dorință. Naratorul își găsește sensul existenței în ochii persoanei iubite, simțind o conexiune eternă și o reînnoire a sinelui prin această legătură. Depărtarea de persoana iubită aduce un sentiment de pierdere, dar amintirea iubirii oferă speranță și continuitate.