La fel.
Sus, pe Văcărești, pe dreapta
Lângă cârciuma lui State
Avea Smil o prăvălie
Și vindea păsări tăiate.
Găinușe și rățuște
Câte-un puișor de-un kil
De voiai o gâscă grasă
N-o găseai decât la Smil.
Cum ședea el într-o seară
Printre rațe și gânsaci
Intră Avram în prăvălie
Și-l întreabă: – Ce mai faci?.
Ce să fac? E criză mare
Și vânzare nu-i deloc
Chiar de-mi vine, unul, după
Vreo găină, un boboc.
O ia în mână, o întoarce
O apropie de nas
O sucește, o miroase
Și mi-o pipăie un ceas.
Pleacă apoi, că-i pare scumpă,
Și eu stau ca un tembel,
-Dragă, tocmai ca la tine
Și la mine e la fel.
-Cum la fel e și la tine?
Zice Smil cu răutate
Ai și tu o prăvălie
Unde vinzi păsări tăiate?.
-Nu, eu n-am păsări tăiate
Spuse Avram prea îngândurat
Însă, vezi, eu am acasă
Trei fete de măritat.
Sensul versurilor
Un dialog amuzant între doi comercianți, Smil, care vinde păsări, și Avram, care se confruntă cu o problemă similară: lipsa clienților, respectiv lipsa pretendenților pentru fiicele sale. Piesa evidențiază dificultățile economice și sociale într-un mod umoristic.