Chitanța.
Tanța, domnișoară, Tanța,
E duduie foarte chic,
Zveltă și cu ochi mari negri,
Cap superb, năsucul mic.
Piciorușele mici și durde
Și când trece ea prin Tei
Toți bărbații o admiră
Mă, halal de mama ei!.
Ce profesie are Tanța?
Uite n-aș putea să spun
Nici nu mă interesează
Chiar dacă o presupun.
Dar cum Tanța-i delicioasă
Și are maniere fine
Nici nu vreau să știu ce face
Nici cu ce și nici cu cine.
Ca vecini în bloc se-ntâmplă
Ca să-i cer un ac sau ață
Sau îmi cere ea o carte
Până mâine dimineață.
O vecinătate dragă
Ne-a prins zilele-n cătușe
Că ades intru la Tanța
Fără să mai bat la ușă.
Tot așa într-o seară intru
Era iarna grea și ger
Și-o găsesc în pielea goală
Stând lângă calorifer.
Năucit de frumusețea-i
Dau să mă retrag un pic
Iară, Tanța-mi spune:
Intră, intră, dragă, nu-i nimic.
Am intrat și beat de farmec
Am întrebat plin de mister
Pentru ce stai goală, scumpo,
Tot lângă calorifer?.
Fiindcă a fost proprietarul
Mi-a răspuns șăgalnic, Tanța
Uite, cum mi-am plătit chitanța.
Sensul versurilor
Piesa relatează o întâmplare amuzantă despre o femeie, Tanța, și modul neconvențional în care aceasta își plătește chiria proprietarului. Versurile sunt construite ca o anecdotă cu final surprinzător, satirizând subtil anumite aspecte sociale.