Versuri corectate și adnotate
Acum trăsura trage la scara amintirii,Și de plecare sună în curte zurgălăi.Acum din mine, ceasul temut al despărțiriiȘi-ntinde umbra sură stăpânitor pe văi.Pocnește biciul: casa se dă în lături, piere;Întregul deal coboară – și iată-ne pe drum.Amurgul ne petrece cu razele-i de miere,Tămâia înserării înalță-albastru fum.O, surugiu, oprește! Stai locului, trăsură!Prin plute seculare să văd … Citește mai mult
În aer catedrala prin nori gonaci pe cer,Cum sparge inserarea cetatea de cărbune,În preajma lunii pare un sloi oprit de ger.Jos dorm, înfrânți de truda silințelor străbune,Învinșii – să nu vadă cum pe lunarul cerHimerele vin noaptea de trai să se răzbune.Nu va găsi nici una o inimă, o casă?Tăcute taie ceață orașului de fier:Arare … Citește mai mult
Pe marginea fântânii și-a odihnit, amforă,Cu sânul mic și tare, cu brațul gol, Biblis.Nevinovat privește cu ochiul ei deschis,Cu-aceeași limpezime de rază, tuturora.Dar aplecată-și vede, zâmbind în apă, sora.Mirată de mândrețea-i, un zâmbet i-a trimis.Lumina se răsfrânge pe fața-amândurora,Dar oglindirea-i vie și fata e un vis.Pe marginea fântânii iubirea izvorât-a,Plăpândă și străină, în pieptul lui … Citește mai mult
O, strasini cu-aripi negre pe discul alb al lumii,Care-și aduc aminte, așa bătrâne sunt,De Don Quijote-n luptă cu morile de vântZărite pe-nnoptate pe drumul Pampelunii!Sub sita învechită își întocmesc lăstuniiÎn primăvara cuiburi de paie și pământ,Și fiecare toamnă va săpa un mormântÎn stâncă, pe țărână, sau prin nisipul dunii.Deși vă paște moartea cumplită an de … Citește mai mult
Născut din țarină spre cer se-avântăCa un izvor de ramuri și de foi…Și doru-l mână, norilor, spre voi,Dar lutul rădăcina-i înmormântă. Vioară e – și-n vântul serii cântă.Ce suflet plânge în buștean greoi?Ce gând de aur piere prin noroi,Căzându-i frunza, aripa lui frântă?. Când va suna a Morții grea secure,Atunca doar, din lemnul de pădure,Din … Citește mai mult
Măslini străvechi, munți numai stânci șicoloCulcată: marea ca un cer mai clar.Orice atingi e rugă ori e dar,Și pini în vânt sunt lira lui Apollo.Sau, de preferi, coloanele aceleDormind la umbră crângului sfințit,Bucolică talangă-n asfințitȘi mieii pășunând prin asfodele.Vrei sarcofagul alb în foc de maciSau stela-n drum a dansatoarei moarteS vântul viu în marmură încins?Dar … Citește mai mult
Nod de năpârci, șerpi vajnici cât brațul și cât cotul,Trunchi negru de balaur încolăcit și rupt,Ciorchine de șopârle – pământul dedesuptSurpându-se, în taină se dezvelesc cu totul.Dar vraci vicleni cu barbă de iască și de mușchi,În nopți cu luna nouă plesnindu-i cu nuiele,I-au înlemnit deodată umflați așa în pieleDe le-au rămas sub coajă întărâtații mușchi.Frunzarele … Citește mai mult
În vis visai de un copil: ca-n viseCu ochii mari, cu zâmbet iertător.Sub un cais în floare adormise;Departe dus de visul domnitor,Nu auzea cu glas fermecătorDin zări în zări cum răsună cântareaSălbatică de patimă şi dor,Ce dureros cânta privighetoarea. În vis visai de un copil: ca-n viseCu ochi fierbinţi de-al dragostei fior.Şi cum tăcuse melodia, … Citește mai mult
Cât vezi cu ochii: numai cerŞi flota norilor gonaci.La ancoră câţiva copaci,Pe ţărmul marelui mister.Te simţi grăunte de piper,Gândac, în iarbă cu gândaciÎn care, trup şi suflet, zaciPrivind luceafărul străjer.Dar – uimitoare biruinţă –În miligramul de fiinţă,Un martor cerul şi-a ales.Căci de n-aţi fi, voi, ochi de-argilă,Ar fi lipsită de-nţelesNemuritoarea lui vigilă.
Deschid cu teamă ușa cămării de-altădatăCu cheia ruginie a raiului oprit,Trezind în taina mare a poamelor, smerit,Mireasma, și răcoarea, și umbra lor uitată. Ma prinde amintirea în vânătul ei fum,Prin care cresc pe poliți și rafturi, ca pe ruguri,Arzând în umbră, piersici de jar, și-albaștri struguriȘi pere de-aur roșu cu flăcări de parfum. Șovăitor ca … Citește mai mult