Ion Pillat

Ion Pillat – Olimpia

de

Albe coloane, zei reci,Trupuri fără de pată,Frunză cu freamăt de veci,Vreme nedezlegată.Ram de măslin milenar,Umbre plăpânde și azi,Ape șoptind în cleștar,Nu v-ați schimbat la obraz.Stai ca o stană și tu —Lepezi om și viață,Totul când straniu stătuTânăr, plin de verdeață.Mieii priori i-au păscutFluiere fără de moarte.Albe coloane sunt scutCelor ce vin de departe.

Ion Pillat – Juruirea

de

Și dacă-a fost Sfânta-Măria cea mică,Să meargă la hram cu toți se ridică.Și dacă-a fost ziua de toamnă senină,Când urcă Negoiul pe zări de lumină.Pe la drumul cu plopii foșnind frunza rară,Părinții Măriei porniră în țară.Fetița-n căruță ședea între ei –Ca apa de șipot erau ochii ei.Trecură o vale, și două, și șapte.E noapte, și … Citește mai mult

Ion Pillat – Legende

de

Aud prin veacuri zborul lor înaltȘi de pe țărmul rotunjit al măriiMă fură-n depărtarea fremătăriiAdânci vârtejuri, suitor asalt.Și-a stins cenușa-n vis văpaia zării.Acum le văd pe ceruri de cobaltTremurător, alunecând pe altTărâm al lumii și al descântării.Dar arcul meu a săgetat vecia:Îmi cad rostogolite la picioare,Cu stropi de stele împroșcând tăria.Și aplecat pe fabulosul chipAl … Citește mai mult

Ion Pillat – Scoica

de

Trandafirii petale,Cristal plăpând și dur,Zori încă sideralePrin zarea de azur.Perfectă simetrie,Desăvârșit contur,Păzind, fără să știe,Poemul cel mai pur.S-o smulgă mării mânaDe om n-a cutezat.Din raza spumei, zână,Ea singură s-a dat.Nisipul ce o poartăPrivirii mi-a propus,În vasul fără toartă,Un vis fără apus.Misterioasă doicăA veșnicului cânt,Urechea mea pe scoicăÎi cere val și vânt.Și marea părăsit-aSeninul, straniul sol,Să-mi … Citește mai mult

Ion Pillat – Scutul Minervei XVI

de

XVI.În căutarea prăzii de aur a cântării,Spre tainele Colhidei, nou Iason, am pornit.De hiperboreene furtuni nebiruit,Scăpai din valuri teafăr și de urgia mării.Iar astăzi când din neguri răsar pe clina zăriiȘi dafinul, și templul tău alb, ce liniștitÎmi trag la țărm trirema cu rostrul ei proptitDe plaja aurie în raza înserării.Acum veniți, tovarăși! Juncanul nou … Citește mai mult

Ion Pillat – Scutul Minervei VIII

de

VIII.Sub rod se-ndoaie pomul când seva îl pătrunde,El ce sfida Prierul cu verzile lui frunți,Și râul fără-astâmpăr ce spumegă prin munți,La vale poartă pașnic corăbiile pe unde.Departe jocul fraged al anilor se-ascundeȘi, iată-i, rari pe tâmplă, întâii peri cărunți,Când patimi împlinite s-au arcuit în punțiȘi fecundate doruri s-au liniștit profunde.Ca șarpele de-acuma îmi schimb noroc … Citește mai mult

Ion Pillat – Miniatură Persană

de

Albastrul şters al cerului de seară.Coboară ca să-nalţe chipariziÎntunecaţi, din cari pieziş zburarăColunii albi. Lungi gene să deschizi,Să vezi într-o grădină cercuităDe piatra zidului în trandafiri,Cu ochi prea mari şi degete subţiri,Fecior de împărat cu-a lui iubită,În rochi de fir şi de mătase verdeŞi cu şalvari de borangic prin cari,Ca luna plină printre nori fugari,În … Citește mai mult

Ion Pillat – Leda și Lebăda

de

Ce nufăr mare tremură pe lac?Ce pânză ninsă flutură prin stele?Ce aripe, ce visuri, se desfacSfidând cenușa patimilor mele?Revino, purtătoare de solie!Pe lacul clar cu stele pietruit,S-a scuturat o înflorire vie.Icoana ta în suflet mi-a zâmbit.Nici biruința omului sălbatec,Nici lesbienele înlănțuiri,N-or mai aprinde focul nebunatecÎn care-am ars cu trup și năluciri.Destule brațe mi-au fost vii … Citește mai mult

Ion Pillat – Gustar

de

Nu-i vară şi nu-i toamnă: e vremea când în tine,Pe înserări senine, un dor de ducă-ţi vine.Când nopţile sunt clare şi cerul e paharulDe sticlă care zvârle cu stele, ca zarul.Pe drumuri depărtate să prindă călătorul.Pe casă părăsită voi trage greu zăvorul.Şi voi porni la ceasul când toaca bate rar..Tăind călare vadul sub lunca din … Citește mai mult