Ion Pillat – Bocetul

Fiul meu, copilul meu,
Mlada sufletului meu,
Haide, maică, să vorbim
La poartă de țintirim,
Căci de-acum nu mai vorbim!
Tu ești, ori e vântu-n spini? –
Bate vânt de miazănoapte,
Dragul mamei, zi-mi în șoapte.
Bate vânt de miazăzi,
Zi-i, măicuță, pân-e zi.
Zi-i ca-n vremuri, zi-i mereu,
Fiul meu, copilul meu!
Fiul meu, copilul meu,
Mlada sufletului meu,
Ce drum negru ți-ai ales,
Nici pe deal, și nici pe șes,
Căci, vezi, maică, te-au trimis,
Fără șea și fără cal,
Pe sub șes și pe sub deal!
Pe șuierul vântului,
În fundul pământului,
Și sub paza Sfântului.
Somnul greu să-l dormi mereu,
Fiul meu, copilul meu!
Fiul meu, copilul meu,
Mlada sufletului meu,
Moartea, moartea rea mai este,
Vine hoața iepurește,
Pune mâna jos pe masă
Și ne face larg prin casă,
Pune mâna sus pe grindă
Și ne face larg prin tindă,
Pune mâna și pe scară
Și ne face larg pe-afară.
Goale sunt poienele,
Împânzite genele, .
Sub pământ e somnul greu,
Fiul meu, copilul meu!
Fiul meu, copilul meu,
Mlada sufletului meu,
Nici o moarte nu-i amară
Ca moartea de primăvară,
Pe-nfrunzitul codrului,
Pe cântatul cucului,
Pe ieșitul plugului
Când vin berze albe-n țară
Cu senin de primăvară
Și când rândunele zboară!..
Scoală-te din somnul greu.
Fiul meu, copilul meu!
Fiul meu, copilul meu,
Mlada sufletului meu,
Roagă-te la săpători,
Groapa să ți-o facă-n flori,
Ușa groapei de mătasă,
Ca să vii și pe acasă,
Căci te duci pe altă lume
Unde-i satul fără nume,
Unde nu cunoști pe nime!
Dragul mamei să vezi bine,
Căci ți-e drumul lung și greu,
Ca și somnul tău de greu,
Fiul meu, copilul meu!