Toamna urcase pe cer
Fum lung de zboruri deșarte.
Iazul sub sălcii stingher,
Seară mai ștearsă pe zări și tot mai departe.
Ce căutăm noi aici?
Anii pierduți sau obrazul
Nostru de-atunci? Licurici,
Stele sclipind pe oglinzi uitate cu iazul.
Fugi, nu privi în adânc
Vraja de vremuri cernute.
Timpul de-l prinzi de oblânc,
Fața lui albă te vrea din apele mute.
Stai, nu căta ochii morți:
Ard amintiri pe sub geană.
Trec prin tremur de porți
Zilele tale mai stins ca umbre de mreană.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema trecerii timpului și a amintirilor pierdute, folosind imagini melancolice ale toamnei și ale unui iaz liniștit. Naratorul reflectă asupra trecutului și asupra impactului timpului asupra identității și a percepției realității.