Ion Caraion – Pagina 62

Exil

Ceața-i o linie. Spațiul se termină într-un copac. / Tren de noapte. Pasăre undeva. / … →

Toată viața lui Marc n-a fost la biserică decât odată: / Când l-au dus la … →

Scăpase trenul, scăpase pălăria / Italia, prepeliță fricoasă, / Știa să piardă ceea ce nu … →

Te uiți la ciorba de capete. / Lumea de aici n-are boala care-i trebuie / … →

Prin inimile voastre trec domnii cu trăsura – / Sub vânata cangrenă ca sângele sau … →

Înghețară colibele sub nămeți; / fântânile-n geruri – afară. / Ninge. Noapte polară. / Prin … →

În colivia galbenă-o maimuță / mai clănțăne glumeț dintr-o idee, / iar pomi rotunzi cu … →

Veghea mi-a desenat în culori / două păsări fragile. / Una cântă seara de pe … →

Oare lui, oare lui, oare lui / Cine-i va spune? / Cobor în mine ca-ntr-o-ntrebare … →

Nu pot să dorm când toți dorm. / Nu pot să dorm când nimeni nu … →