Ion Caraion – Pagina 31

Constelații

Ciudate obiecte pe țărm auster / mângâiau dimineața cocotierul trecut – / câteodată, câteodată pe … →

Două mâini băteau pe-ascuns la porți. / Vârf-de-lance, pasărea măiastră, / ciugulise luna din fereastră … →

Eternitatea izbită de stânci – / marea semăna cu ochii mamei mele / amețitor de … →

Nu, nu e mâna ta care plânge, / nu-i cântecul tău care coace, / convoaie … →

Ciorapii vremii peste câmp – șalupe / stăteau cum stă obiala pe picior / și … →

Ajung cei ce nu se grăbesc. / Biruie cine știe să aștepte. / Mereu e … →

Are o cârjă, un papagal, o pendulă, o gheată, / e făcut parțial din frunze … →

Iată noapte, iată nori, / Iată veste care bate / În ferestre nestemate. / Gazde … →

Nu-mi trebuiești / Femeia cu capre / Lupta cu hainele / Cupa cu gonguri / … →

La lumina stinsă, au căzut corpuri… / Chipuri nemaiîntâlnite vreodată în vis. / Cineva din … →