Ion Caraion – Tranșee

Ciorapii vremii peste câmp – șalupe
stăteau cum stă obiala pe picior
și se uitau la boii în pripor,
noroaiele să-i lingă și să-i pupe..
Se coborau aproape norii, cât o dungă,
peste plutoanele cu baionetă-n coaste,
să-ntingă-n noi, ca-n niște străchini proaste.
tot șomoiogul lor murdar. Sau să ne-mpungă.
Din marea zestre de metal, pe-armură
curgea din buze febră cu leșie:
bidoanele-ncărcate cu-alifie.
celestă parcă, se căscau la gură
și-n jur ploua vegetativ – ploi lente
cu boabe de pământ și pansamente..

Sensul versurilor

Piesa descrie o scenă sumbră și dezolantă din tranșee, evocând imagini puternice ale războiului și ale suferinței soldaților. Atmosfera este apăsătoare, plină de noroi, boi, și ploaie, sugerând o lume distrusă și lipsită de speranță.

Lasă un comentariu