Eternitatea izbită de stânci –
marea semăna cu ochii mamei mele
amețitor de adânci.
Părul ei negru – un Trafalgar fictiv –
din zi în zi o făcu mai frumoasă.
Timpul nu mai avea genunchii mărunți,
dar vibra infinit…
Tot ce a devenit lumea mai târziu din pricina mea
a devenit.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema nostalgiei și a amintirilor legate de figura maternă. Versurile evocă un sentiment profund de melancolie și reflecție asupra trecutului și a impactului personal asupra lumii.