Ion Caraion – Pagina 27

Urci Cobori

N-au mai rămas nici pereții, / somnu-i venin, / un dormitor, pământul / miroase-a treburi … →

M-am dus în cimitir și-am scos râme / Fuseseră oameni / S-au iubit, s-au urât, … →

În dimineața aceea ai stat ca un hoit la picioarele mele, / palmele făceau semne … →

Închiși în camere pătrate, presimțim / din geam în geam, văpaie cu văpaie, / orașul … →

Trebuie aleasă poteca dintre nebunie și oroare, / Soluția de a nu te îneca în … →

Călări, ori pe jos, ieșeau din cetate / bărbați / și femei / Multe boabe … →

Merse. Merse. Merse. / Bătură averse. / Fulgeră. Ninse / de mai multe ori. / … →

Mâinile miros a gutui, a ienupăr și-a bine. / Apa împietrise – și i s-a … →

Am auzit uimirile și defăimarea / și zidurile erau fără de număr / ca frunțile … →

Cranț, cranț, cranț acum regret… / După sânziene, licuricii ies din putregaie încet. / Eu … →