Versuri corectate și adnotate
Faust:Tinere domn, prieten și dușman,Prea bine știu, mă ispitești de-o viațăSă batem palma întru nemurire.Totuși te rog, mai prelungește-un an,Și dacă poți pe dascăl îl învațăSă nu se mire ca un proaspăt mireDe tot ce-n viață singur s-a mințit….Mefisto:Te pomenești, Maestre, că ești îndrăgostit!Nu prea cunosc viața ta secretăCa să-ți găsesc vreo nouă Margareta…Vrei sincer, … Citește mai mult
Leaturi în cutremur nu s-aPrăbușit din munte Brusa,Lungul ei suspin se pierdeFulger în Geamia Verde,Floare-a mărilor confuzeDe atoli și de meduze,Leagăn murmurelor straniiCare-a oțelit Osmanii,Patru zări de minarete,Hogi cu ochii de erete,Ceață galben asiată,Tălpi desculțe, răni de piatră,Soare fără învelișuri,Vorbe, praf, aliș-velișuri,Și, pornit de-aici, tot lanțulCălărimii călătoareCare-a spânzurat BizanțulCa pe-un hoț la drumul mare.
Vin să doarmă umbrele la mineObosite și îngândurate.Numai somnul dulce nu mai vineRătăcit, se pare, prin cetate.Nu le-ntreb nimic, nici nu mă-ntreabă,Parcă ne cunoaștem de-o vecie.Poate că visează mai degrabă,Nimeni taina lor să nu le-o știe.Când adorm cu greu spre miez de noapte,Ele se trezesc umplând perețiiȘi vorbesc așa, mai mult în șoapte,Când dispar în … Citește mai mult
Mă așez la vatra sufletului să mă încălzesc…Se-agită scânteile… Îmi rănesc privirile…Toate poveștile încep cu același „A fost odată…”Degeaba întreb: „Dar dacă n-ar fi fost niciodată?”Eu întreb… Eu m-aud… Timpul face pe surdul…Scânteile îmi învăluie fața… Îmi ard și genele…Dibui, sunt orb pe drumul întoarcerii…
Când intru-n curtea veche, nu mai vinSă-mi iasă înainte nici mama, nici bunicul.Am rătăcit cumva în țintirim?De fac un pas, mă așteaptă pustiul și nimicul?.Hei, unde ești, bunico, de ce mă lași s-așteptLa porțile cioplite din lemn și din uitare?Dacă-mi răsare tata, pare că strâng la pieptBătrânul nuc ce mișcă mari crengi de disperare.Nici soră-mea … Citește mai mult
Ca-ntr-o inimă crestezÎn hârtie, loc să-mi deieSă mai conturez un crez,Să mai caut vreo idee….Dar hârtia nu se plânge,N-are lacrimi, și îmi cereFluxul viu, de foc și sânge,Nu suspinul din durere.Coală albă, câmp deschisPentru tot ce nu-i doar vis…
Să stăm cândva de vorbă,iubita mea, în doi,Să cheltuim o noaptepe tot ce suntem noi,Să ne apuce ziua,ca un frison târziu,Tu să detești cafeaua,eu un bătrân rachiu.Să tremurăm pe-aproape,la geam, eventual,Sub ploaia de miresmea unui blând caval,Tu să-mi aduci aminte,iar eu.., eu să mă mirCa de un vin bezmetic,uitat într-un potirSă ardă, pe-ndelete,în soba pentru … Citește mai mult
Nu mă lăsați să mor, voi doctori mari,Să piară înc-un brad dintre stejari,Să nu rămână muntele săracCă l-am împodobit aproape-un veac.Chemați-mi frații, le luați și lorSânge curat ca apa de izvorȘi răsuflare de la ei să-mi dațiSă fim din nou pe munte înălțați,Să fim pădurea-ntreagă precum unulSă-mpodobim și nunți ca și Crăciunul,Să nu ne ciopârțească, … Citește mai mult
Să fugi de larma lumii în pustiuȘi cățărat pe stâncile trăsniteSă-ți pară rău că te-ai trezit târziuDin brațele pierdutelor iubite.Topite-s toate-n sfinte rugăciuni,Mătăniile toate te-ncovoaie.Din vâlvătăi au mai rămas tăciuniȘi cerul nu-ți trimite nicio ploaie.Îl chemi pe Dumnezeu și nu mai vineSă îți aline ultima suflare.Nu pe pământ, ci dincolo-i mai bineCând trupul nu-l mai … Citește mai mult
Luna ca un țap bicornVrea fereastra să mi-o spargă.Mă îndeamnă să mă-ntornDupă ea în lumea largă.Blândă mai era cândva,Astăzi stă să mă împungă,Parcă s-o omor aș vrea,Stele să înclin în dungă.Ea care-a-ncântat poeții,Adorata lor fecioară,Îi confundă cu proclețiiȘi-amăgindu-i, îi omoară.Fără ei rămâne slutăLumea, văduvă bătrână.Lună, vino și te mutăPe pământ, vreo săptămână.Poate Domnul milă areSă … Citește mai mult