Versuri corectate și adnotate
Cu inimile albe învăluite-n lunăȘi cerul prin vitralii ca o plantă de apă,Cu liniștea mărită cu-o tremurare-n strună.Când un clavir deșiră mărgelele pe clape. Pereții devin păsări atunci între cristaluriCu oboseli căzute, ca nuferii, -n mătăsuri,Cu urmele-n nisipuri de-amurguri și de valuri,Cu-acea suavă tihnă ce n-ai putea s-o măsuri. Obrazul tău alături de-al meu, ca … Citește mai mult
Cu lebezi înserezi pe eșarfa de sânge,Cu fruntea clatini marea în amintire-adusăDin cavaler rămâne o liniște mai frustă,În taur și-n păianjen se zvârcolește-un înger.În diamant miezul nopții, în curcubeu un vierme,Când vin de la pășune, cascadă albă, caii,Nisipul sparge lumina la țărm ca un caic,Degetul tău sau al meu va atinge gușa unui luceafăr.Dar cum … Citește mai mult
Luna era o frunză galbenă, în grădina unui cer dureros.Plopii fluturau zarea, ca pe un steag, pentru sfârșit de luptă.Îmi simțeam viața, cu pădurea și cu toamna, ruptă,și pașii răsunau în amintire, ca pe un drum pietruit și ros.Mâhnirea mea căzuse – vestmânt prea greu – în noroi.Voiam liniștea, ca un cerșetor, un ban care … Citește mai mult
Ziua, distanța-nchisă în pupilăAici, acolo-n amintire iarășiCa două ape întâlnite care-șiTopesc oglinzile pe-aceeași filă.Uniți sau dezuniți. Dușmani. Tovarăși,Nu-s eu. Sunt tu. Obrazul de copilăE-al meu. Sau nu e. Dragoste e? Milă?Ca-n orice clipă sieși altul pară-și.M-apropii sau mă depărtez? O tristăȘi bucuroasă, laolaltă, voce,Acuma e și nu e. O batistă.Și-o iederă de fum suind pe … Citește mai mult
Melancolia mea stăruie la ferestrele despărțirii.Vezi? E ulița mâhnită pe care pașii tăi de atâtea ori au trecut.Pe stavilele tristeții mătasa amintirii tale se țese albă,și-n suflet nisipul deznădejdii brun s-a așternut.Știi: pe singurătate privirea ta a crescut verde ca un mușchi pe stâncă.Tu ai rămas aceeași lumină galbenă în ochii mei întunecați,și de-acolo din … Citește mai mult
Luna, ce mașină de călcat norii, rufăriamărilor, fruntea ta ca un salt prinierburi înalte, când anotimpul e servit în ceșticu vinde Cotnar, și apele se dezbracă precum armele vechi. Vrei să întârzii ca plug în câmpurile cosite,ceas mat în gări, cu despărțiri, cu întoarceri,cum pădurea se rupe în chiot, în aramă,și cerul se schimbă ca … Citește mai mult
Un braț alunecă, dar celălalt se desfaceCa un șoim, ca un joc de cărți, ca o pălărieA oceanului; în mâini, inima încă vie,Meduza e, din fruntea și clopotul de alge.Genunchiul tău, aici, pe o cenușă de bufnițe,Sângele alb al gheței, în pupilă-i păunul,Când în odaia de alături șerpii luminii mor în oglinzi,Când osul schimbat în … Citește mai mult
Cineva îmi vorbește (dar nu pot fi decât eu însumi):, , Atinge aceste lucruri reale în jurul tău și vei redeveniReal. Mâna ta de fantomă își va regăsi conturele,Liniile chipului tău vor reapărea pe hârtia aerului.Trebuie să înaintezi fără frică în fasciculul luminosAl acestor pereți, al acestor mobile care te vor face vizibil.Fiecare obiect te … Citește mai mult
I.Închis abur după amiaza în grilaj stea;Înger, trenul înaintează cu degetul pe buze,Rupe serenadele mașinilor de scris,Toate planetele au poposit în acestCatalog de mașini agricole: SenaPraștie între surâsuri.Feldspath, fruntea și prin pupile soneriiFulgeră,Ce cale ferată arterele tale cu sânge și gări,Un pas ca o cicatrice în argilă chemări,De la brâu câmpul cu prepelițele în tolbă.II.La … Citește mai mult
Auz și văz. Ochi plini de constelații,Și norii străvezii pe frunți, pe voce.Columne de cenușă să evocePrieteni dispăruți. Și-atâția alții.Arbori de fum. Prund. Călătoare roceMiresme fugitive. Zvon. MigrațiiPlanete-aduse-n sare cu-necațiiPăunii răsuciți în mări și-n orge.E-adevărat? Extaz să te salutTârâm al liniștii. Copac și flautVânt ars. Și-obrazul tău – un vas de lut -.Să-mi stingă setea-n … Citește mai mult