https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/iannis-ritsos-invinsul https://versuri.pro/iannis-ritsos-invinsul#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88218 →]]> Nu se mai temea de loc de lumină. A ieșit în drum.
Nimeni nu-l băga în seamă. Un soare sătul
își fuma țigara deasupra orașului.
Și-a învelit râsul într-o bucată de noapte
și la cotitura drumului a dispărut
înfrânt de victoria sa.

]]> https://versuri.pro/iannis-ritsos-invinsul/feed 0 https://versuri.pro/iannis-ritsos-nedreptatea https://versuri.pro/iannis-ritsos-nedreptatea#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=26940 →]]> Noapte. O singură privire. Un glonț orb.
Găurit e scutul de metal al solitudinii.
Zdrobită acea rotunjime
și-ngenuncheată mândria.
Dragă noapte. Rană dragă.
Drumul, cerul, stelele – există
ca să cufunde iarăși. Doar o privire.
În afara singurătății pândește
marea primejdie a solitudinii; pericol drag
să te măsori cu celălalt și dreptatea să fie a ta
și toată nedreptatea să fie ca și
celălalt să aibă dreptate.

]]> https://versuri.pro/iannis-ritsos-nedreptatea/feed 0 https://versuri.pro/iannis-ritsos-absenta https://versuri.pro/iannis-ritsos-absenta#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=26956 →]]> În mâini strângem umbra mâinilor noastre.
Noaptea e bună, ceilalți nu văd că ne ținem umbra.
Îndesim noaptea. Ne ferim.
Așa ținem seama mai mult de ceilalți.
Marea ne caută mereu ochii și noi lipsim.
O fată ne-nchide-n piept dragostea ei,
iar noi ne uităm într-aiurea, zâmbind depărtărilor.
Poate sus, în lumina stelelor să se
deschidă o ferestruică
ce dă spre mare, spre măslinii și spre casele arse.
Auzim fluturele ce se-ntoarce la potirul
sâmbetei morților
și pe fata pescarului măcinând,
în râșnița de cafea, liniștea.

]]> https://versuri.pro/iannis-ritsos-absenta/feed 0 https://versuri.pro/iannis-ritsos-ajunul-soarelui-vi https://versuri.pro/iannis-ritsos-ajunul-soarelui-vi#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=26973 →]]> Copaci mari aleargă-ntr-o epocă mânjită de funingini,
într-un pârjol ce arde buruieni și calcane,
oameni îmbătați de visurile lor cântă sub ferestrele stelelor,
iau pușca, țintesc în cer și zornăie clopoțeii tuturor țintelor
pictate cu flori, oi, ciobani cu fluiere,
păsări mari, roșii, albastre; lumea-ntreagă
ca un tir iluminat, pe-nnoptate,
înghesuială, strigăte: victoria. Oamenii-apucă pușca
și, cântând, se-aruncă-n vâlvătăi.
Întâi silabisire – o silabă, două, un cuvânt: libertate
– un om, lângă el altul, toți oamenii: fericire.

]]> https://versuri.pro/iannis-ritsos-ajunul-soarelui-vi/feed 0 https://versuri.pro/iannis-ritsos-intarziere https://versuri.pro/iannis-ritsos-intarziere#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=26989 →]]> Ce iute-a trecut vara: timp n-am avut.
Deasupra munților spânzură nori grei
ca niște măști antice de tragedie. Ce putem face?.
Pantofii, oricât de purtați ar fi, ne strâng.
Lumina ne strânge, ne strânge norul.
Ajungem în fața unui pom înflorit,
în fața pâinii și a apei,
în fața celei mai de mâine ferestre
cu senzația veșnicului întârziat.
Așadar, atât de departe ai fi ajuns oare?.
Iannis Ritsos – Cele mai frumoase poezii

]]> https://versuri.pro/iannis-ritsos-intarziere/feed 0 https://versuri.pro/iannis-ritsos-nu-fara-banuiala https://versuri.pro/iannis-ritsos-nu-fara-banuiala#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=27005 →]]> Nu fiindcă era fără de bănuială
nici mai puțin sincer și drept,
văzuse des dincolo de zâmbetul oglinzii
toată nesfârșita noapte și labirintele ei,
văzuse des în oglindă
nu chipul, ci craniul.
Totuși îl convingeau iar reflexele mărunte
de pe geamuri,
convalescența mobilelor, privirea blândă
a dimineții
ce nimic nu cerea și nici nu imputa
– îl convingeau
acele dâre subțiri lăsate pe podea de
trecerea măturii.
Și-apoi mai era o femeie care zâmbea
moale, cald, pufos,
ca pătura-ntinsă-n fereastră,
încălzită de soare.
Și presimțea în nări bănuitele răcori marine.

]]> https://versuri.pro/iannis-ritsos-nu-fara-banuiala/feed 0 https://versuri.pro/iannis-ritsos-zori-de-zori https://versuri.pro/iannis-ritsos-zori-de-zori#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=26941 →]]> Când se crapă de zi: ulcioare și coșuri,
farfurii de aluminiu, cutii de conserve,
umbrele strigătelor nocturne de sub paturile de lemn.
S-a dus și-această noapte. Lutul – kaki,
cortul – kaki,
sperietoarea – kaki.
Pături peticite
și cerul.
Cearșafurile albe ale aurorei tremurând în vânt
– cine să le vadă?
O frunză de măslin sălbatic,
ca un cârlig pe frânghie
– cine să o vadă?
Cârligul ținând
o batistă mică a verii
– cine să o vadă?.
Dincolo de munți
este un oraș alb cu canatele ferestrelor verzi,
e zgomotul sumedeniilor de camioane
transportând proletari și saci de lumină,
transportând saci de ciment și stâlpi de electrică;
sunt multe femei
cosând în piața de sus
un steag mare;
sunt ferestrele mahalalei
zicând „bună ziua” ulițelor.
S-a luminat de ziuă.
O pisică se joacă-n câmpie
cu coaja de lămâie-a lunii.
Nu, nu suntem obosiți.
Nu ni-i sete.
Am schimbat cămașa
– cămașa-azurie a dimineții.
Ne-am bărbierit. Unde ne vom duce?.
Dincolo de munți e orașul alb,
sunt femeile care cos un steag mare.
Bună ziua.
Corvoada-ncepe.
Iannis Ritsos – Poeme (Editura tineretului)

]]> https://versuri.pro/iannis-ritsos-zori-de-zori/feed 0 https://versuri.pro/iannis-ritsos-victorie-ce-aduce-a-moarte https://versuri.pro/iannis-ritsos-victorie-ce-aduce-a-moarte#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=26957 →]]> S-a sculat singură-n miez de noapte, fără zgomot,
speriindu-se de chiar pașii ei.
Cobora în pivniță să se-ncredințeze de-acele zgomote
– ale șobolanilor? ale păianjenului? ale timpului? Ale minții ei?
– ca să poată, în sfârșit, să doarmă.
Cum cobora, vântul i-a stins lampa,
și-a simțit pe-obraji perii ridicați ai tăcerii.
A doua zi au găsit-o prăbușită pe scară. Zâmbea.
Nu se-ncredințase. Învinsese.
Iannis Ritsos – Poeme (Editura tineretului)

]]> https://versuri.pro/iannis-ritsos-victorie-ce-aduce-a-moarte/feed 0 https://versuri.pro/iannis-ritsos-sensul-simplitatii https://versuri.pro/iannis-ritsos-sensul-simplitatii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=26974 →]]> Mă ascund pe după lucrurile simple,
ca voi să mă găsiți.
De nu mă veți găsi, le veți găsi pe ele,
veți atinge ceea ce mâna-mi a atins,
urmele mâinilor noastre se vor afla.
Luna lui august lucește ca tingirea spoită-n bucătărie,
(ceea ce vă spun chiar așa e),
luminează masa goală și tăcerea-ngenuncheată
a casei.
Totdeauna tăcerea e îngenuncheată.
Fiecare cuvânt e o ieșire
pentru o întâlnire de multe ori zădărnicită
și-atunci e un cuvânt adevărat care
cere apăsat întâlnirea.

]]> https://versuri.pro/iannis-ritsos-sensul-simplitatii/feed 0 https://versuri.pro/iannis-ritsos-bantuie-vanturi-la-margini-de-amurg-vii https://versuri.pro/iannis-ritsos-bantuie-vanturi-la-margini-de-amurg-vii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=26990 →]]> Vântul acesta-i puternic,
e bucuros. Ascultă-l cum șuieră
prin hornuri, printre crăpăturile tăcerii tale.
Trebuie-un glas și mai puternic să-l facă să tacă,
trebuie mii de goarne deodată,
mii de guri deodată să spună-acest vânt.
Dar acum seara e-nădușită, stingerea sună
deasupra barăcilor militare,
paturile înșirate-s goale. Câți lipsesc?
La cină nimeni n-a venit?
Deci vom aștepta. Vom aștepta.

]]> https://versuri.pro/iannis-ritsos-bantuie-vanturi-la-margini-de-amurg-vii/feed 0