https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/horia-vintila-bratari https://versuri.pro/horia-vintila-bratari#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88464 →]]> Pe umăr, pe frunte, pe brațul tăcut,
Mă leagă de vremuri sonore inele,
Cling-clang peste lume brățările-mi grele,
Pe trup strecurate din necunoscut.
Sunt lanțuri de aur cântările mele:
Răsună prin ele atâta trecut:
Sunt scribul și sclavul adâncului mut,
Cling-clang peste lume brățările-mi grele.

]]> https://versuri.pro/horia-vintila-bratari/feed 0 https://versuri.pro/horia-vintila-jurnal-de-copilarie https://versuri.pro/horia-vintila-jurnal-de-copilarie#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88465 →]]> Când s-a născut, când a murit,
Cu cine se mărginește.
Ia
Nord la
Sud
Ce-a scris, ce-a spus, ce-a gândit,
Cinci ori opt, patru-n treisprezece.
Unde i-a învins,
Unde-a zidit mănăstiri.
L-ai uitat acasă caietul,
L-ai uitat acasă.
Treci la colț în genunchi,
Întinde palma, închide gura.
Școala nu era de copii,
Ci de biete suflete
Care se-nvățau cu viața.
Mes enfants, venez à la leçon
Un corbeau sur un arbre perché.
Ți-ai făcut lecțiile?
Ai învățat poezia?
Libertatea venea câteva clipe înainte de căderea amurgului,
Prea scurtă pentru ziua
Petrecută-ntre gratii și-ntrebări,
Prea scurtă pentru un joc ca lumea,
Ci jocul de-o clipă-nchidea pe rând
Toate rănile zilei
Care se topeau încet în amurg.

]]> https://versuri.pro/horia-vintila-jurnal-de-copilarie/feed 0 https://versuri.pro/horia-vintila-obsesie https://versuri.pro/horia-vintila-obsesie#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=39879 →]]> Bătrânul Pan stă rezemat cu mâna
De-un fag pleșuv în care toamna cântă.
Și-ar drege naiul, dar îl înspăimântă
Femeia despletită și bătrână.
Oftează lung și pleacă-n depărtare.
În urmă-i cântecul a stat deodată,
Iar de pe-o creangă tristă și uscată
Îi zvârle toamna frunze pe cărare.
Peste-un izvor s-a aplecat să bea.
Îi tremura de sete mâna plină,
Dar din oglindă i-a rânjit haină
Bătrâna toamnă care-l aștepta.

]]> https://versuri.pro/horia-vintila-obsesie/feed 0 https://versuri.pro/horia-vintila-rugaciune-pentru-ranile-tarii https://versuri.pro/horia-vintila-rugaciune-pentru-ranile-tarii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=39880 →]]> Nu da, Doamne, nici unui dușman
Suferința noastră dintr-un an
Și ne iartă nouă dacă plânge
Inima din noi de-atâta sânge.
Pâinea noastră coaptă-n bunătate,
Dă-ne-o nouă ca și până-acum,
Fă-ne, Doamne, prin durere drum
Ca unei corăbii pe-noptate.
Lasă-ncet din cerul Tău să cadă
Pacea peste noi ca o zăpadă
Și pe-o rază de luceafăr mare
Dă-ne semn de milă și-ndurare.
Dintr-un cap în celălalt al zării,
Abătut cândva la o răscruce,
Umilit ca Fiul Tău pe Cruce,
Zace-n lacrimi trupul rupt al Țării.
Pică-i, Doamne din uleiul sfânt
Peste rănile cioplite în pământ
Și înalță din puterea gliei
Chipul cel rotund al României.

]]> https://versuri.pro/horia-vintila-rugaciune-pentru-ranile-tarii/feed 0 https://versuri.pro/horia-vintila-obeliscul https://versuri.pro/horia-vintila-obeliscul#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=39881 →]]> (În Piazza del Popolo).
Unde-au fost plopi odată, înaltul obelisc,
În jur fântâna cade în jerbe de lumină
O cruce-a-nfipt-o Papa în ascuţitul pisc
Şi peste Roma pare un gând care se-nchină.
Pe piatra greu cioplită, de vreme şi de-o mână,
Hieroglife groase vorbesc şi-acum ca ieri
Şi pe deasupra apei ce gâlgâie în fântână
Necunoscute semne se urcă înspre cer.
Efortul însă pare şi astăzi pueril
În piaţa prea creştină şi rondă ca un disc.
Când bate luna-n piatra cioplită lângă Nil
Deasupra apei geme străinul obelisc.

]]> https://versuri.pro/horia-vintila-obeliscul/feed 0 https://versuri.pro/horia-vintila-pietate https://versuri.pro/horia-vintila-pietate#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=39882 →]]> Când plânge amintirea pe umăru-nserării
Şi frunzele cad rare, ca lacrimile grele,
Tu te-nfiori de grija singurătăţii mele
Şi mâna ta desface perdelele uitării.

]]> https://versuri.pro/horia-vintila-pietate/feed 0 https://versuri.pro/horia-vintila-sfarsit-incert https://versuri.pro/horia-vintila-sfarsit-incert#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=39883 →]]> Sunt beat sau mort, nu ştiu.
Calc în mine ca într-un sicriu.
Mă-mprăştii cu sufletul pe uliţi,
Din bălţi culeg cu ochii suliţi,
Plâng în vârful toamnei şi trec
Prin frunze ca printr-un înec.
Plouă cu aşchii aspre de nor,
Obrajii şi ochii mă dor,
Şi n-am îndrăzneala să mor,
Pentru că sunt mort sau beat.
Pluteşte în aer ceva necurat;
Poate am ieşit din mine şi mă-spăimânt,
Umflat de ape, legănat de vânt,
Ca într-o oglindă pe care n-o ştiu,
Mă văd şi mă sperii şi fug în sicriu.

]]> https://versuri.pro/horia-vintila-sfarsit-incert/feed 0 https://versuri.pro/horia-vintila-scrisoare-de-dincolo https://versuri.pro/horia-vintila-scrisoare-de-dincolo#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=39884 →]]> Lui Ovid Caledoniu.
Prietene, când umbra serii sure
Va coborî sunând dinspre pădure
Şi când pe munţi o stea de-argint va bate
Cu deget umed în singurătate,
Aprinde amintirii o făclie
Şi-nchide geamul de la răsărit,
Va fi pe sticlă chipul meu lipit
Ca o icoană galbenă şi străvezie.
Să nu te sperie ochii mei de lut,
Din albul lor tot luciul s-a pierdut –
Şi nici pe fruntea mea pământul greu
Să nu te-nşele: mortul sunt tot eu.
Voi ciocăni cu deget ud în geam
Şi ca un vânt va plânge veşnicia.
Era o noapte clară şi iubeam
Şi eu şi tu femeia, poesia.
Ne-am îmbătat de glorie ca munţii
Şi am sorbit întreg potirul frunţii,
Ne-am risipit amarul prin poeme
Şi-am râs de tonţi, de proză şi de vreme.
Şi iată-acum, privirea mea te doare,
Tu scrii cu mâna albă pe hârtie
Aceleaşi versuri de melancolie,
Aceleaşi ritmuri sincere şi clare.
În lumea mea nici nu mai pot să scriu,
Condeiul meu e-un plisc de cucuvae
Şi când îţi bate luna în odae
Eu fac lectură nopţii din sicriu.
Dar nu voi sta prea mult în sihăstrie.
Căci vom trăi curând pe-acelaşi plai
Şi sub coperta nopţilor de Mai
Vom scrie-un tom „Despre prietenie”.

]]> https://versuri.pro/horia-vintila-scrisoare-de-dincolo/feed 0 https://versuri.pro/horia-vintila-vasul-fantoma https://versuri.pro/horia-vintila-vasul-fantoma#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=39885 →]]> Lui Lulu.
Vas pur, crestat în fumul îndoielii,
Pe val de Nord stăpân te-ai legănat
Și-n ritm se clătina un spânzurat
Cu gâtul prins în pânzele vântreliei.
Pe maluri aspre, așteptări bretone
Te-au zămislit din viață și din vis
Și te-au cântat cu sufletul deschis
Speranțe reci în burguri teutone.
Poate-ai murit în golfuri fără nume
Și-n liniști clare mai aștepți furtuni..
Sau mateloți din depărtări aduni,
Să-i strângi pe bord ca să-i ascunzi de lume.
Vas blestemat să porți singurătate,
Pe mări pustii, în nopți cu ceață grea,
Aștept mereu pe țărmuri umbra ta
Și puntea să-mi întinzi pe săturate.
În mantie de gheață, la tribord
Ca o fantomă-ți voi veghea destinul
Și prin tăceri vom spinteca seninul
Spre țărmul alb al mărilor din Nord.
Ca un stindard al marelui catarg,
În ștreang de ură strâns, va flutura
Trecutul meu peste prezența ta
Și beți de viață vom zvâcni spre larg.

]]> https://versuri.pro/horia-vintila-vasul-fantoma/feed 0 https://versuri.pro/horia-vintila-prietenie https://versuri.pro/horia-vintila-prietenie#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=39870 →]]> Hlamidă caldă, grijă-mpărtăşită,
Din viaţă te-am trecut în porţelan
Şi, nemişcat, am aşteptat în van
Să sângere durerea dăruită.

]]> https://versuri.pro/horia-vintila-prietenie/feed 0