Giuseppe Ungaretti – Pagina 30

Etern

Între o floare ruptă și alta dăruită, / nespusul nimic →

Nu mă mai atrag peisajele rătăcitoare / Ale mării, nici a zorilor sfâșiată / Paloare, … →

Lumini dănțuind pe drumul / hoinărelii. / Cerul s-a pierdut în văzduhul / istovit. / … →

Brusc / cel limpede / stupoare / a imensității / turnuri / deasupra resturilor. / … →

Acum femeia mi se-arată fără multe văluri, într-o pudoare naturală. / Din vremea aceea, gesturile-i … →

Dintr-odată / s-a înălțat / pe ruine / limpedea / stupoare / a imensității. / … →

Stau / rezemat de o șură / de fân aurit. / Un miros acru / … →

Și această noapte va trece. / Această singurătate hoinară / șovăielnic umbrește fire de tramvai … →

Pădurea Cappucio / are un povârniș / de catifea verde / ca un îmbietor / … →

Cui îi dă / un strop de plâns / nepăsătoarea lume. / Mărfii vieții. / … →