E ora famelică, ora ta, nebunule.
Smulge-ți inima.
Sângele ei bine sărat
Și acru, este dulceag, fiind sânge.
Atâta plâns a făcut,
Tot mai gustoasă, inima ta.
Rod al atâtor lacrimi, acea inimă a ta,
Smulge-ți-o, mănânc-o, satură-te.
Sensul versurilor
Piesa descrie un moment de disperare profundă, în care personajul este îndemnat să se autodistrugă, să își smulgă inima și să se sature cu propria suferință. Este o metaforă a sacrificiului și a consumului de sine în fața unei dureri insuportabile.
