Versuri corectate și adnotate
Sunt un poetun strigăt unanimun cheag de visuri.Sunt rodula nenumărate contraste de-altoiuricrescut într-o seră.Dar poporul tău e purtatde același pământcare mă poartăItalie.Și-n această uniformăde soldat al tăumă odihnescCa și cum ar fi leagănultatălui meu.
Ai închis ochii.Se naște o noaptePlină de găuri false,Cu sunete moarteCa de dopuriȘi capcane căzute în apă.Mâinile tale se fac ca respirareaNeatinselor depărtări,Neînțelese precum ideile,Neclară lunăȘi balansoarul, dulci,De vrei să mi le-așezi pe ochiÎmi vor atinge sufletul.Ești femeia care trecePrecum o frunză.Și lași arborilor un foc de toamnă.
Cu mâinile tremurândStrângeam firul telefonuluiCe purtase cu puțin înainteVocea taSpunându-mi adio.O rază rătăcită a avut lumina,Fragilul fir al sufletuluiDin sărutul meu dăruitDoar din dorință.Dar va scăpa și de exilÎndârjita-mi iubire.
Ei se întorc în sus pentru a arde poveștile.Vor cădea cu frunzele pe primul vânt.Dar vine o altă respirație,Noi înfloriri vor reveni.
Când toate luminile s-au stinsȘi nu-mi mai văd decât gândurile.O Evă îmi trece peste ochiPânza paradisurilor pierdute.
O, bărcuță de flăcări,coroană a ceruluice umpli cu ecoulgolul universului…