Giuseppe Ungaretti – Pagina 29

Ceața

Tihnă. / Ușoară afundare de valuri / în depărtata piedică a cerului. / La pupă … →

Voi evoca iar, mereu fără remușcare / O-ncântătoare agonie a simțurilor? / Ascultă, orbule: „Un … →

Simt febra / acestei / revărsări de lumină. / Întâmpin această / zi ca pe … →

Țăranul acela / se încredințează iconiței / Sfântului Anton / și merge ușor. / Dar … →

În nicio / parte / a pământului / nu mă pot afla / acasă. / … →

Lumina ce ne-mpunge / Este un fir tot mai subțire. / Tu nu mai orbești, … →

Umbra potrivește orbirile stridente din geam / Unei reflexii pe fața de masă, / Se … →

Acum când năpădește mințile tulburi / Cea mai crudă milă din pământ și sânge, / … →

Căbănuțele și ființele, verdeața și norii, / nisipul și pâraiele, / metalele și pietrele, noroiul. … →

Din aceste case / N-au mai rămas / decât câteva / zdrențe de zid. / … →