O fabrică de vise s-a stricat,
eram oier prin stele şi prin lună
şi turma mea o auzeam cum sună
în fluierul fictiv şi degerat.
Mi-nghesuisem viaţa într-o prună,
în minereul ei împarfumat
distilerii subţiri m-au consumat
în halele alcoolului cu brumă.
Încep încet să-mi fie frig şi ceaţă,
îmi intru în instinct pe dedesupt
şi văzul mi-l revăd neîntrerupt
în lacrimile cariind pe faţă.
Da, fabrica de vise s-a stricat
şi intru în istrate întristat.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de dezamăgire și pierdere a iluziilor. Naratorul se simte izolat și trist, reflectând asupra trecutului și a viselor spulberate.