Versuri corectate și adnotate
I. SingurătatePrin luminișul crângului tăcut,De-atâta vreme nimeni n-a trecut.Copacii goi, în lungă nemișcare,Pe umbra lor ce stă-nălțată în picioare.Arar ajunge până-aiciO pasăre cu aripile mici,Și glasul ei răsună în liniște prea tare.Dar Primăvara, care știe tot,Va risipi prin iarba dimprejurScântei de-azur —Albastru miozot.Și dintre foi tivite cu argint,Vor crește ciucuri albi de mărgărint.*.Pe-aici, o zână … Citește mai mult
O, de ce nu sunt o floare,Un lăstun purtat de vânt, —Ca să uit o clipă numaiUnde ești — și unde sunt!..
Declar aici că, prin telepatie,O mână delicată mi-a trimisŢigări şi zece lei într-o cutie —Şi pentru toate astea dau în scris.Că orice floare poate fi plantatăÎntr-un pământ străin — dar, în sfârşit,Ea n-o să-şi uite patria vreodată, —Grădina mândră-n care-a răsărit.Deci pentru mine are importanţăNu darul, ci pornirea care dă.De-aceea, scumpă doamnă, vă rog să..Să … Citește mai mult
INu, asta nu pot s-o suport!Curând, e-un an și jumătateDe când ați declarat că-s mortÎn unanimitate.Toți proștii câți m-au cunoscutZiceau: „Mi-era un fel de rudă —Săracul! Cine-ar fi crezut?..”Îmi vine să-nviez de ciudă!.Profane mâini mi-au răsfoit,La Iași, arhiva.Revistele m-au prohodit,Amicii mi-au mâncat coliva.Mă pipăi, stau nedumerit.Mă trag de păr, simt că mă doare..Nu, n-am murit!Vă … Citește mai mult
Sus, pe dealuri, toamna punemiriști galbene-n lumină,arături ca de cărbuneși mohoare de rugină.Rânduri-rânduri, spre câmpiese perindă nori de plumbpeste larga simetriede coline cu porumb.Iar când soarele străbate,luminând peisajul vastde dreptunghiuri colorateîntr-un limpede contrast,Saltă-n valuri jucăușeși foșnește lung sub soare,cu mătasă la pănușe,mămăliga viitoare.
Adrian Maniu:În orașul de provincie banalUnde niciodată nu se văzuse vreun papagal,La colțul străzii pe maidanA apărut un cort.(Nu se mai văzuse așa ceva de-un an.).La intrare stă-n picioare un om mortȘi o flașnetă țipă indiscretă melancoliiDe amurguri pustii,Pe când o femeie cocheta,Cu pantaloni verziȘi cu ciorapi,Ținea în mână o cravașă ca o baghetăȘi făcea … Citește mai mult
În zadar te ispitește visul vieții nestatornic!Nu vezi tu că-n înțelesul strânsului de mână dornic,Tremură belșugul unei dulci comori nerisipiteDe dorinți, pe care ochii nu le lasă tăinuite?Din pustiul păcii tale, tresărind fără să vrei,Ai rămas așa, uimită, cu privirea-n ochii mei,Dar un gând străin, deodată, ți-a înărmurit avântul —Și sfielnicele buze n-au putut șopti … Citește mai mult
V-a doborât alături deopotrivăAmarul trudei fără de hodină.La căpătâiul vost’ într-un opaiţ,Domol clipeşte-un sâmbure de lumină.Din cetăţuia strălucirii, lunaŞi-a pogorât sfiala prin fereastră,Ca să vegheze aşternutul maşterÎn care doarme trudnica nevastă.Biet mucenic neistovit al pâinii!La sânul ei, îţi luminează lunaUn prunc de-o zi, învăluit în scutec,Ce te-a-nfrăţit cu ea pe totdeauna.Tu simţi chemarea gliei milostiveŞi … Citește mai mult
Scurt, mohorul a foșnit..Și spre neagra arăturăÎntr-o clipă s-a ivitUn măgar-miniatură!.Din căpiță sare pleavă,Sar gunoaie dintr-un snop.Puşca scoate fum pe țeavăȘi pornește ca un dop..A căzut.. ba nu! Din goană,Mic, elastic și urgent,Lâng-o tufă de simzianăA făcut un compliment.Spre porumb acum s-abate..Un scaiete zăpăcitÎl întreabă: Ce e, frate?Sunt teribil de grăbit!..Alungat ca de furtună,Cu picioare … Citește mai mult
Trec pâlcuri de răchită și stâlpii fug întruna,Pe cer, în clarul zilei, ne urmărește luna,Și trenul deopotrivă la-ntrecere cu eaAleargă peste câmpuri… Adio, draga mea!Adio! Gândul doarme și sufletu-mi veghează…Uimit mă uit cum joacă pe mâna mea o rază…Vecinul mă privește cu ochii plini de somn,O muscă întârzie pe fruntea unui domn…Iubito, simt în urmă-mi … Citește mai mult