George Topirceanu – Adrian Maniu: Menajerie

În orașul de provincie banal
Unde niciodată nu se văzuse vreun papagal,
La colțul străzii pe maidan
A apărut un cort.
(Nu se mai văzuse așa ceva de-un an.)
La intrare sta-n picioare un om mort
Și o flașnetă țipa indiscretă melancolii
De amurguri pustii,
Pe când o femeie cochetă,
Cu pantaloni verzi
Și cu ciorapi,
Ținea în mână o cravașă ca o baghetă
Și făcea semne ca să îndemne din cale
Să intre niște soldați la animale.
(Mai era acolo și o maimuță indecentă.)
Atunci trei copii cu nasul murdar
De pe maidan,
Au scos fiecare din buzunar câte un ban
Și madama le-a dat câte-un bilet.
Cerul se făcuse la apus violet.

Sensul versurilor

Piesa descrie o imagine nostalgică a unui circ ambulant într-un oraș mic. Evocă amintiri din copilărie și fascinația pentru lumea exotică a circului, văzută prin ochii inocenți ai copiilor.

Lasă un comentariu