Versuri corectate și adnotate
Plop tânăr, încrustat în miezul verii,Cu ramuri vii și frunză sclipitoare,Când râul vântului te scaldă,Învață-mă să râd ca tine-n soare,Să-i sorb lumina caldă. Plop negru, încrustat în gerȘi-ncremenit sub lunăCu rămuriș de zgură și de fier..Învață-mă să uit lumina veriiȘi-n câmp silhuiSă dau tristețea mea tăceriiȘi gândurile mele nimănui.
Umblând în sus și-n jos pe bulevard,A poposit la umbră sub un gard,Și-i trist fiindcă nimeni nu-l întreabăDac-a mâncat ori dacă are treabă.
Zice că demult, odată,Un pitic s-a însuratCu o văduvă bogată,Ce fusese măritatăCu un mare om de stat.Și-o fi dus ea, altădată, o viață mai tihnită,Dar la urmă și piticul a făcut-o fericită….Cu muncă și cu răbdare,Poți face cât unul mare.