Versuri corectate și adnotate
Ploua stupid…Cerul își scuturăCa dintr-o ciuturăFrigul lichid.Carduri de ciori –Neagră pecingine,Flori de funingineZboară sub nori…Ploua perfid.Și-n doza minimăPicură-n inimăNeant acid.Ploua de sus…Toamna ironicăÎmi scrie-o cronicăCât un Larousse.(O Halim? –Pentru că nu cereNici introducere,Nici „va urma”…).Ploua placid:A.. e.. i.. o.. u.. a..Dacă continuă,Mă sinucid!
Bivolul şi coţofana.Pe spinarea unui bivol mare, negru, fioros,Se plimba o coţofanăCând în sus şi când în jos.Un căţel trecând pe-acolo s-a oprit mirat în loc:– Ah, ce mare dobitoc!Nu-l credeam aşa de prostSă ia-n spate pe oricineIa stai, frate, că e rostSă mă plimbe şi pe mine!.Cugetând aşa, se trage îndărăt să-şi facă vânt,Se … Citește mai mult
Cum ar face-o un student sărac.Păstrând intactă adormita spuză,În colțul tău, stai rece și ursuză.O, inutilă mobilă, pesemneTe-ai supărat că nu-ți mai cumpăr lemne?Tu nu-ți dai seama că, deși regret,Nu te-am putut prevede în buget, –Dar hai să facem amândoi bilanțul,Să vezi și tu cât valorează sfanțul:Sunt 40 la birt,30 chiriaSunt 7 și 80 spălătoria5 … Citește mai mult
Manon și des Grieux.Ea-și pune voalul cu mișcări discrete.El stă cuprins de-o presimțire gravă,Cerșindu-i mut o clipă de zăbavă.Sărută brațul zâmbitoarei fete.– Sunt trist, Manon: mi-e inima bolnavă..Atât șopti, cu fața la perete,Căci se temea acum să nu-l îmbeteAmețitoarea ochilor otravă.Și ea s-a dus.. În clipa asta mareI-a aruncat din prag o sărutareȘi n-a-nțeles durerea-i … Citește mai mult
O, vis al iubirii trecute!Sunt singur – omătul târziuPătează aleile muteȘi parcul e încă pustiu. Văd iarăși castanii și plopii.Prin ramuri suspine străbat.Acum cu sfială m-apropiiDe banca pe care ai stat. Și pieptul începe să-mi bată.De sus fluturând a căzut,Pe bancă, o foaie uscată,O frunză din anul trecut.
Și acum țin minte șoaptele-i pierduteÎn vuietul sălbatic de furtună:„De ce nu ești cuminte? Du-te, du-te!”E vânt, e noapte. Fulgeră și tună,Și-o ploaie acum a început să cadăÎn picuri mari cât boaba de alună.E-un plin ca de sclipiri de spadă,Eu plec încet, ca-n vis, și nu-mi dau seama.Un glas… dar cine-ar fi putut să creadă?Părea … Citește mai mult
Se stinge amurgul cu roșii văpăi,Și noaptea de varăCoboară-n tăcere pe munți și pe văi,Înaltă și clară.La marginea apei să-și caute vadO turmă s-abate.Rasare și luna din codri de brad,În singurătate.Măicuțele-n umbra părerii de răuSe duc să se culce;Din vale s-aude un glas de pârâuSălbatic și dulce.Odihna s-așterne pe sfântul lăcașDin vremea străbună.Și numai o … Citește mai mult
Rapsodii de vară.I.Cine-ar putea să spunăCâţi secole au trecutDe-o lună,De când nu te-am văzut?..Salcâmii plini de floareSe uită lung spre sat,Şi-n soareFrunzişul legănat.Le-atârnă ca o barbă..Acolo mi-am găsitÎn iarbăRefugiul favorit.Acolo, ca-ntr-un templu,De-atâtea dimineţiContempluO tufă de scaieţi.Pe când departe-n zare,Mirat ca un copil,RăsareUn astru inutil..II.Iubito, fără tineÎncepe-o nouă zi..Dar cineLe poate socoti?.Că zilele-n restrişteSe-nalţă şi apunCa … Citește mai mult
Octombrie-a lăsat pe dealuriCovoare galbene și roșii.Trec nouri de argint în valuriȘi cântă-a dragoste cocoșii.Mă uit mereu la barometruȘi mă-nfior când scade-un pic,Căci soarele e tot mai micÎn diametru.Dar pe sub cerul cald ca-n maiTrec zile albe după zile,Mai nestatornice și maiSubtile.Întârziată fără vremeSe plimbă Toamna prin grădiniCu faldurii hlamidei pliniDe crizanteme.Și cum abia plutește-n … Citește mai mult
MuzaRidică-te, poete! Ia-ți lira și suspină. PoetulDar n-am nici gaz în lampă, nici praf de zacherlină. MuzaRidică-te, poete și cântă când îți spun! PoetulN-ai prea găsit, o, Muză, momentul oportun!Ca fata când e prinsă în zbuciumări secrete,Mă-ntorc și stau o clipă cu fata la părete,Apoi pe partea dreaptă din nou și iar tresarL-am prins! Am … Citește mai mult