Expunere de motive.
Pentru ce n-am concurat niciodată la premiile Academiei.
Întâi, fiindcă mi-a fost lene.
Al doilea, nu-s modernist,
Sentimental ca Demostene
Şi nici ca Blaga – futurist.
Al treilea, mi-e imposibil:
Eu dezaprob şi versul şchiop
Şi orice premiu divizibil.
Al patrulea – sunt mizantrop.
Al cincilea, din fudulie.
Al şaselea, fiindcă n-am
Încredere-n Academie
Şi nici la cine s-o reclam.
Al şaptelea, – mi-a fost ruşine.
Al optulea, n-aveam nici eu
Părere bună despre mine.
Al nouălea, îmi vine greu
Să mă prezint cu opu-n mână
Pe la iluştrii mei confraţi
Din Academia Română,
Să zic: „E bun – mi-l premiaţi?”
Al zecelea, nu pot admite
Să fiu învins la handicap –
Şi când m-ar scoate din sărite
Le-aş da, pardon, cu opu-n cap!
Al unsprezecelea, – valuta
Reduce-o parte din talent.
Când mia face azi cât suta,
Ori dai un spor echivalent,
Ori tragi oblonul la fereastră.
Şi-al doisprezecelea – nu pot,
Fiindcă printre dumneavoastră
E unul cârn şi idiot.
Sensul versurilor
Piesa este o enumerare autoironică a motivelor pentru care autorul nu participă la premiile Academiei. Motivele variază de la lene și lipsă de încredere în sine, până la dezgust față de corupție și ipocrizie, culminând cu o critică directă și insultătoare.