George Filip – Versuri.pro

Banal

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Asemenea vântului
Bate sfârșitul
La porțile crude de dud
Vulpile fug
Cu Luna în gură
Și detunătura n-aud
Închideți ferestrele
Vin vârcolacii
Să soarbă culoarea din sânge
Pe piscuri de aer
Prin cerul impar
Puiul pământului plânge
Răniți de lumini
Albatroșii se mor
De mult răstigniți pe un val
E verde pe-afară
Dansează delfinii
La hora pe-un istm de coral
Și timpul devine banal

Flori de Viață, Crinerouri (feat. Crinerouri)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Alergam și alergam
Arme inimaginare
Fără să ne-ntrebe vârsta
Ne-mpușcau pe fiecare.
Cutezam și cutezam
Oameni răi, priviri meschine
Puneau viperele morții
Să ne șteargă din destine.
Chiuiam și chiuiam
Tot spre rosturi rânduite
Mulți cădeau, lăsând pe lume
Nunțile neîmplinite.
Ne-ntrebam și ne-ntrebam
Dacă moartea e din ceruri?
Mult prea tineri, nu știam
Să lipsim de la apeluri.
Alergam și cutezam
Hăituind spre hău ocară
Și știam noi că știam
Să iubim eroic – Țara.
Ne miram și ne miram
De ce sângele-n zăpadă
Se preface-n crinerouri
Și nu-și cată azavada.
Flori de viață: crinerouri
Oameni buni, să țineți minte
Să sădiți etern eterne
Flori de dor peste morminte.
La morminte, la morminte
Nu știam noi moartea ce e
Hăituind monștrii rușinii
Ne-am urcat în epopee.
Bulevarde, bulevarde
Mistuiau în flăcări roșii
Bibliile infantile
Pe care le-au scris leproșii.
Tinerete, tinerețe
Vrerea ta ți-ai vrut-o vrută;
Pentru gestul tău eroic
MAICA ȚARĂ te salută.

Remember

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Omul venise viu din război
Avea o muzicuță de gură
Când își vărsa plămânii în ea
Eu credeam că înghite prescură.

Simion moștenise doi boi
Numai coarne – și-al de haiș și-al de cea
Când cărau bălegarul spre vii
În jug împingea și inima mea.

Dar avea și-o lanternă de neamț
I-am dat pe ea un biet felinar
Eram la prima excrocherie
De-atunci nu-i zic „bună ziua”, măcar.

Timpul a trecut – miros a bătrân
Războiul a murit prin grote de fum
Oasele-mi scârțâie – încărunțesc
Și lanterna-mi prinde bine acum

Să Te Urăsc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

N-am bănuit că-n grota vieții
voi poposi așa puțin;
Acolo, printre lighioane
de noapte, mi-a părut senin.
Trăpașii tinereții mele
s-au adăpat din vagi fântâni
iar tainele adolescenței
eu ți le-am dibuit în sâni.
Trecut-au păsări de lumină
dar le-mpușcau braconieri
convivi, ce știau al dracu’
s-azvârle mâinile din ieri.
Întâi, când aprindeam țigara
mă excitam precum un mânz,
și nu știam, prin timpul lacom,
de-i miezul nopții sau e prânz.
Am învățat să zvârl cu pietre
și bumerangul să-l arunc,
dar ținta mea nevinovată
era mereu acelaș prunc.
Sunt pradă tinereții mele
ce-a nins pe mine dintr-o stea,
de-aceea pot, la nemurire,
să te urăsc, iubita mea.

Foaie Verde

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Dac-am fi cântat a verde,
Foaie verde, Țara mea,
Azi nu ne-am scălda cu lacrimi
În căușul dintr-o stea.

Timpul dacă era verde,
Roșul își stingea tăciunii
Și cinam la masa Țării
Cu străbunii, cu străbunii.

Laptele de mamă, verde
De-ar fi fost, au nu ca zerul,
Rezistam pe baricade
când plângea cu gloanțe cerul.

Am dorit zăpadă verde
Domnul nu ne-a dat zăpadă
Și-ndoiți, doar tinerețea
Ne ținea la azavada.

Tristă, zodia cea verde,
Ne ducea din azi spre mâine.
Lunetiștii zvârleau gloanțe,
Noi dădeam la oșteni pâine.

Foaie verde, Țară verde,
Tinerețe – tinerețe,
Ești tu primăvara vârstei
Și a vieții frumusețe?

Luminarea de-ar fi verde
M-aș tot închina la dânsa
Să ne ierte toți părinții
Și țara ce-atât ne plâns-a.

Azi nu ne-am scălda în cu lacrimi
În căușul dintr-o stea
Dac-am fi cântata a verde;
Foaie verde – Țara mea.

Pajul Dianei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Să te naști într-un triunghi
prigonit de gravitații
Și de-o viață să respiri
neodihna dintre spații.
Să fii ținta tuturor
ce-și duc teferi carabina
și din zborul – mândrul zbor
să-ți polinizezi stamina.
Să te nască-adeseori
pântecul DIANEI tale
și blestemul să te-alunge
prin răspântii criminale.
DOAMNE, lasă-mă-n triunghi
prigonit de gravitații
fiindcă vreau să-i dau DIANEI
spații – infinite spații

Tulburătorul Vis

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Acest pământ mirositor și lacom
Cu trăsnetele lui ucigătoare,
Fără belșug și fără adăposturi,
Acest aform abandonat de Soare
Care sub talpă încă arde
Și a păcătuit cu Luna,
În care ne-ngropăm pe rând
De-a pururea și-ntotdeauna
Acest pământ fără culori concrete,
Golan rostogolit prin constelații,
Cu gravitația legată-n gleznă
Și cu atât de relative spații.
Acest pământ fără culori și gust
Pe care iarba verde sângerează
Și când simțim ce-i zborul, și zburăm
Aripile din umeri le retează
Să fiu rotund și nu mă mulțumesc
Mușcând din el, flămând, a câta parte?
Părinții mei, cugetători, au curs
Prin iureșul plecărilor spre moarte.
Diana, tu și eu mai suntem vii
Să nu rostești acum nici un cuvânt
Că mă trezești și voi fi laș, iubito
Și amândoi vom curge în pământ

Fântânarul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mi-au trebuit mai multe veacuri
Să sap fântâna demnității
Eu fântânar și eu stăpânul
Pe ciutura umanității.
S-adap cu znaga de cuvinte
Privighetori, lăstuni și corbi
Și-n zilele de sărbătoare
Să spăl picioarele le orbi.
În primăvara mea eternă
Vreau nemurirea să o spintec
Și ignetele de povară
Aș vrea să le prefac în cântec.
Iar la fântâna mea curată
Să fiu și slugă și stăpân
Că botezat cu tinerețe
E prea târziu să fiu bătrân.
Veniți la cumpăna o clipă
Și ascultați cum cântă apa
Eu am urcat în josul tainei
Cu târnăcopul și lopata
Și-acum, dacă sorbiți răcoare
Înmiresmați de dalbul spumii
Să știți măcar că apa vine
Din stra-străfundurile lumii.
Un fântânar cu palme late
Cum tuturor ne e menirea
Să transpirăm o viață întreagă
Să se adape omenirea.
De nu săpăm se surpă totul
Și vremii i-am sorbi otrava
Dar fântânarii omenirii
Mai pot să-i smulgă Terrei, lava.
Veniți și beți din apa lumii
Jivine și hulubi și fluturi
Crezul pământului pulsează
În sfintele de dud din ciuturi
Și nu vă temeți, apa este
Să ne adape telegarii
Dar câteodată, se întâmplă
Să ne lipsească fântânarii.
Acest poem e smuls din mine
Sau din a timpului cadență
Și am săpat și sap, săpa-voi
Mânat de o efervescență
Ce mă atrage spre adâncuri
Cu gresii și furtuni rebele
Că vreau să sorb și să-nchid ochii
lângă fântâna vieții mele

Ultimul Spectacol

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Circul a venit printre ani de balans
Și a deschis menajeria la prânz.
Clovnul bătea toba cu-n metatars
călărind pe zidul morții un mânz.
Femeia-șarpe dăruia clipe-amor
pe o jumătate de zâmbet perechea,
Gorila albă sărea într-un picior
aplecând spre susurul lumii urechea.
Marele dresor bea ceai rece cu-n pai,
balerinele împart semne discrete la câini,
înțeleptul papagal cânta la nai,
mascariciul ține planeta în mâini.
A început spectacolul exact la și-un sfert
îi ceva din evul nostru sonor,
dirijorul fanfarei clipește incert
asurzit de afonul tambur-major.
Cupola circului era întesată
de peruci antice pe creștete noi,
echilibrista îngenunchea lăudată
și așa s-a trecut la numărul doi:
balena călărea prin constelații
puțin nefiresc pe o roată tută
pe ultimul rând stăteau soldații
ticluid un imn la muzicuță.
Zâmbind trist, mascariciul a tras cortina
și șandramaua ardea în flăcări de vals
când m-am trezit și am aprins lumina
caravana pleca din orașul meu ars.

Doina Libertății

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Foaie verde libertate,
Dunărea ne strigă-n sânge.
Țara cu cuțitu-n spate
Strigă-n veac, dar nu se frânge.
Din Ceahlău răsună bucium,
Geme țara-n junghere
Și de foame și de zbucium
Rabdă neamul în durere.
Doina mea de libertate,
Dacă-mi ești din neam și sânge,
Mai române, mai bărbate,
Fii cu noi când Țara plânge.
Țară, unde-ți sunt bărbații?
Cine mi te-nstrăinează?
Prin istorie, ca frații,
Treji, copiii tăi veghează.
Treji, copiii tăi veghează
Prin istorie ca frații.
Cine mi te-nstrăinează?
Țară, unde-ți sunt bărbații?
Fii cu noi când Țara plânge,
Mai române, mai bărbate,
Dacă-mi ești de-un neam și sânge;
Doina mea de libertate.
Geme țara-n junghere,
Din Ceahlău răsună bucium,
Rabdă neamul în durere
Și de foame și de zbucium;
Strigă-n veac, dar nu se frânge,
Țara cu cuțitu-n spate,
Dunărea ne curge-n sânge:
Foaie verde LIBERTATE.