Versuri corectate și adnotate
Nicolae Ilie, hrana trupului tăuȚi s-a copt în pântec ca într-un cuptorvai, cât de transformat e sub arsuriplesnit în unele părți ca pământul după cutremurepântecul tău, cratere de vulcanicu buricul rărit ca scrumul de țigarăși peste toate ca o fâșie de noribandajul alb făcut de Leopold Emanueldoctorul tânăr cu pălărie și baston.Tot alcoolul înghițit în … Citește mai mult
S-ar putea ca într-o a șaptea dimensiuneSoarele să fie un chibrit cu care Cine Știe CineÎși va fi aprinzând țigara,Și mai mult nu va ține.Cine o fi?Și câte țigări va fi fumând pe zi?
Ioana Maria, nopțile aceleaau să rămână în memoria statuilorde pe marile bulevarde.Ele m-au văzut cum mergeam alături de tineși cum mă întorceam singur și triststrivind între dinți toată amărăciunea lumii.Ioana Maria, și nopțile aceleaam simțit din nougustul sublim al dinamitei.Au fost nopțicând am vrut să sară în aer tot orașultoți oamenii care dormeau.Erau nopțicând rămâneam … Citește mai mult
În toamna aceea, Ioana Maria,am cunoscut cele mai triste seri din lume.Erau sericând luna începea să se ridice pe cer,haotică.Până la miezul nopții mai erau două oreși mie mi-era dor de tine, Ioana Maria.Au fost seri când îmi era dor de tinecum le e dor somnambulilor de lunăși în alte sericum le e dor corăbiilor … Citește mai mult
A fost o vreme când aș fi ucis un înger în fiecare seară.Stârpeam pe atunci orice buruiană a sentimentalismului,Umblam ras în cap ca un antidot romantismului,Iar pe Rimbaud nu-l lăsam de la subțioară.Spre a da trandafirilor virtuți de cucută, am fost de acordSă-i udăm cu sângele acelui iconoclast scarabeuSpânzurat de catarg în numele Regelui și … Citește mai mult
Ioana Maria, era o seară umedă de Februariecând ți-am spus: vreau să merg cu tine pe străziși vreau să-ți dau o floare.Așa a început,orașul în seara aceea era o corabiecare se pregătea să plece departeși tu mergeai pe străzi alături de minepentru prima oară.Orașul, în seara aceea, era plin de întunericoamenii treceau grăbiți în toate … Citește mai mult
Cred în vârsta mea, în atributele fiecărei vârste, în datoria intensificării acestor atribute.Cred în neexistența existențelor imperios necesare.Cred în bronzul cuvintelor sunate din veacuri.Cred în pisici.Cred în miracolul vorbelor goale.Cred în absurd.Cred în perversitatea florilor, fecioarelor.Cred în orizonturile estetice deschise de psihanaliză.Cred într-o finalitate cu forme inimaginabile, dar cu repercusiuni anticipat retroactive asupra sufletului contimporan.Cred … Citește mai mult
Pădurea uriașă stinge lumina zilei.Munții de piatră țin cerul pe umeri.„Degeaba”, spun fragii, „noi nu ne speriem”.Și, pe buza prăpastiei, sfidând neantul,Se leagănă candizi întreaga vară,Cercei de ureche de fecioară.
Dacă îl ascult cu urechea dreaptăCeasul meu bate clipele vieții mele.Dacă îl ascult cu urechea stângăCeasul meu bate clipele vieții tale.Dacă îl ascult cu osul frunțiiCeasul meu măsoară durata universului.Dacă îl arunc în apăDau înapoi cu un regn și devin copac.Dacă îl arunc în focDau înapoi cu două regnuri și devin piatră.Dacă îl arunc în … Citește mai mult
Era o stea mare și luminoasăși noi o priveam de pe pământși tu ai spus: poate e steaua mea…Nu, Ioana Maria, ți-am răspuns eusteaua ta e altae o stea singură și necunoscutăpe care n-o văd toți oamenii;Eu singur în toată lumeaștiu care e steaua ta, Ioana Maria.