Versuri corectate și adnotate
Suntem atât de aproape; în haina ta o floareO prind la pieptul tânăr gătit de sărbătoare.Și pieptul alb și fraged ca floarea unui crinÎl simt cum se ridică și iarăși cade lin;Îl simt atât de aproape și calda-i respirareAprinde-n mine gândul: oare-aș găsi iertareDe mi s-ar face brațul acuma vinovat?Și cum ascult ispita, cu sufletul … Citește mai mult
În leneș dans erotic cu ritmul vinovat,În pas molatec, printre parfumuri risipite,Purtând în ochi reflexul simțirii contopite,Se legăna în sală, păcat lângă păcat.Ispite-mperecheate cu lacome dorinți,Ritmându-și voluptatea în calde respirații,Se-mbrățișau unindu-și nebunele senzații.– Noi singuri la o parte de toți, vorbeam cuminți,.– Mă doare amintirea, dar nu te-nvinuescCă de la braț atuncea mi te-ai desprins … Citește mai mult
A uitat pe ghizduri cofaŞi-n oglinda apei cată,Fata mare şi orfanăDe-o ispită e cercată.N-a ştiut că sunt şi clipe,În îngusta ei viaţă,Când inima de orfanăPoate fi şi ea-ndrăzneaţă.Se-nfioară gândul fetii,Căci prea mândru i se pareVisul ce întâia oarăCere-n minte, azi, intrare.Ea, „străină“ – şi mireasă!Viaţa-i spune că-i o floareCe din noapte-şi ia viaţăŞi tot nopţii-o … Citește mai mult
Din slava lumilor albastre,Într-o senină dimineață,Trezit-ai plângerile noastreTu, veșnic dragă cântăreață.Vestit-ai ceasul de pornireÎn larg de câmp, la sfânta muncă,Și-n limpezi stihuri de slăvireAi coborât sfânta poruncă.Dar nu știi că pe noi ne doareSeninul stihurilor tale,Tu cânți când semănăm sudoareȘi ce răsare-i numai jale.Tu cânți când țărna o frământăLa noi copiii și părinții,Dar din sudoarea … Citește mai mult
Plâng munţii noştri şi pe şesuriTot jalea satu-l înveşmântă.În sfinte funduri de biserici,Sub lespezi, ţărna se frământă.E duhul mamelor străbune,Înlănţuit în ţărna sură,E sânge ce-ar voi să strigeCă viaţa unui neam se fură.Şi noaptea-mbrobodit-a ţara;Nu-i nimeni cine să audăUn glas înăduşit de mamă,A lutului prea sfântă trudă.Pleacă-ţi urechea, strănepoate!Străbunele pe voi vă cheamăŞi geme în … Citește mai mult
Acasă, palid şi truditDe câte ori vin peste vară,Tătucă, -mi spui c-ai auzitSă am mireasă-o profesoară.Şi cu ocoluri de cuvântDin inimă-ţi dezlegi tot dorulCe te mai ţine pe pământ:O doamnă-având, să-ţi vezi feciorul. Acelaşi dor e îngropatŞi-n fundul unei lăzi deşerte,Frumos prosop a mai lăsatMămuca, Dumnezeu s-o ierte!Eram în şcoli, când flori coseaCu fir băgat … Citește mai mult
Am stins de mult lumina, dar ne-ndurat e domnulPleoapelor trudite și-al visurilor: somnul.În noaptea ce odaia pustie mi-o inundăPrivirea-mi obosită zadarnic se scufundă,O clipă să se prindă de-aripa vreunui vis:Uitate răni, în suflet, din nou mi s-au deschis.Mă scol și spre grădina cu flori deschid fereastra:I-atâta pace-afară și vrajă-n noaptea asta!Și-n pacea revărsată din inima … Citește mai mult
Avem și noi un dușman ce clipele ne stricăCând simt mai strâns lipită de piept făptura-ți micăIar ne-nduratul dușman nu-i om străin sau rudă:E ușa care-ntruna ne strică vraja-n ciudă.La fiecare zgomot ce-auzi cu-nfiorare,Din brațe mi te smulge a ei amenințare.Să-ți potrivești în grabă în părul de cărbuneȘuvița trădătoare de clipele nebune.Ne supără întruna și … Citește mai mult
Suntem puţini şi tot mai multDuşmanii cred să ne sugrume,Avem dureri cât nu încapÎn pieptul altui neam din lume.De-atâtea lacrimi ce-am vărsatPe sfânta ţărnă-nstrăinată,Privirea noastră din pământNu se ridică niciodată.Ne-au spus părinţii-n graiul lor,Izbăvitor de neam şi lege,Că Dumnezeu, de câte oriUn neam mai vrednic îşi alege,Întâi puterile îi cearcă:Cu suferinţi şi cu nevoiGreu umerii … Citește mai mult
Stai cu mine la fereastră și un cuib de rândunică,Tu-mi arăți și cu iubire mâna-mi prinzi în mâna-ți mică,Pe când ochii mei departe urmăresc pierduți plutireaUnui vultur ce se-nalță despicând nemărginirea.