Suntem atât de aproape; în haina ta o floare
O prind la pieptul tânăr gătit de sărbătoare.
Și pieptul alb și fraged ca floarea unui crin
Îl simt cum se ridică și iarăși cade lin;
Îl simt atât de aproape și calda-i respirare
Aprinde-n mine gândul: oare-aș găsi iertare
De mi s-ar face brațul acuma vinovat?
Și cum ascult ispita, cu sufletul legat
De pieptul alb și fraged, de-a ta ființă-ntreagă,
Deodată simt cum trece prin taina ce ne leagă,
Simt printre noi cum trece un înger nevăzut..
Și mâna mi-a desprins-o dușmanul ce-a trecut.
Sensul versurilor
Piesa explorează un moment de intimitate și atracție, marcat de o tensiune între dorință și reținere. Naratorul se confruntă cu o ispită, oscilând între dorința de a ceda și teama de a greși, simțind o prezență spirituală care intervine.