Francesco Petrarca – Pagina 4

Sonetul XX [Il Canzoniere]

Îi răspunde lui Stramazzo din Perugia, care îl îndeamnă să scrie poeme. / Dacă stimata … →

Ce faci? Ce cugeți? Înapoi ce semne / privești în van și nu te prinde … →

Nu suportă vederea Laurei, dar totuși o caută. / Sunt animale-n lume ce-au putere / … →

Privirea mea se-ntoarce acum la anii-acei / Ce gândurile-mi toate le-au risipit în zbor; / … →

Prezintă situația sa nefericită, de care o acuză pe Laura; dorește ca ea să fie … →

Pierdută mi-este pacea: n-am arme să mă bat, / Și sper, și ard, și-s gheață, … →

Voi, care-n sonul rimelor aceste / Aflați suspinul ce în timp, departe, / Hrăni un … →

O imagine vie a iubirii sale arzătoare şi a onestităţii Laurei. / A mea dorinţă … →

A rezistat multor atacuri ale iubirii, dar nu s-a putut feri de ultimul. / Ca … →

Îndeamnă un amic să iubească filozofia şi literatura. / Gât, somn şi pat de puf … →