Și eu visai ca într-o zi să fiu
mestre de gay saber; speranță vană.
Un laur ofilit nu scoate frunze
nici chiar din friptură. Cu stângace
degete pe celestă, sau pe clape
de vibrofon încerc, dar muzica
mereu se-ndepărtează. Și-apoi
nu era muzică a Sferelor… Nicicând n-a fost
veselă, înțeleaptă, celestă știința mea.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea unui artist care aspiră la măreție, dar se confruntă cu incapacitatea de a atinge idealul propus. Muzica, odată un refugiu, se îndepărtează, iar știința sa nu aduce bucuria sau înțelepciunea dorită.