De ce o tonă zece sute are?
De ce nu-i divizibil trei nicicând?
De ce se-nvârte globul după soare?
De ce nu-i zice Ernei Ema oare?
De ce nu-mi scrie târfa nici un rând?.
De ce știu profesorii câte știu?
De ce nu afli toate cum vor fi?
De ce, la frac, cravată neagră nu?
De ce nu poți să-l vezi pe Domnul, tu?
De ce spun domnii vârstnici porcării?.
De ce n-ai voie să-ți faci bani în teancuri?
De ce nu te împuști din orișice?
De ce la iarnă umblă-n blănuri granguri?
De ce la-ngropăciune nu faci bancuri?
De ce la orice fleac întrebi „de ce”?
Sensul versurilor
Piesa exprimă o serie de întrebări existențiale și sociale, reflectând frustrarea și confuzia față de absurditatea vieții și a convențiilor sociale. Tonul este melancolic și ușor cinic, sugerând o căutare fără răspunsuri.