(o alegorie germană).
Odată un om veni în spital
Se plânse că simte un gol.
Apendicele i-l tăiară ventral
Și-apoi l-au spălat cu fenol.
Îl întrebară: „Te simți mai ușor?”
El: „Nu!” Deci, spre a-l susține
Îi amputară pe loc un picior
Și-i spuseră: „Merge mai bine”.
Dar, bietul de el suferea și mai crud
Și-ntruna țipa de pomană.
Să vadă ce are cu toții au vrut.
Și-atunci i-au făcut cezariană.
Puteau face fața-unui caz și mai grav
Acum făceau fețe-fețe.
Tăcea. Ca să țipe era prea bolnav
Și moartea-aștepta să-l înghețe.
Avea răsuflări tot mai grele, mai proaste,
căci nu-i mai curgea sânge-n vine.
Chirurgii atunci îi tăiară trei coaste..
Și muri prăpăditul, în fine.
Medicul șef la mort se uita
iar un tânăr riscă o-ntrebare:
„Sărmanului om, oare ce-i lipsea?”
Oftă chirurgul cu inima grea:
„Îi era numai foame, se pare”
Sensul versurilor
Piesa este o alegorie satirică despre incompetența și tratamentele greșite. Un om se plânge de un gol interior, iar medicii, în loc să identifice problema reală, îl supun la o serie de operații inutile, ducând la moartea sa. Morala este că uneori soluțiile complicate nu sunt necesare, iar problema reală poate fi una simplă, cum ar fi foamea.