O, simplitate, un fum,
că durerile trec, îmi tot spune…
O, simplitate, un fum,
în valea frumoasă unde șezum,
iubito, ești umbră, îmi spune.
O, conștiință, o stea,
că-i veșnicie durerea îmi spune…
O, conștiință, o stea,
că ești durere, iubito, îmi spune,
că veșnicia ești, pururea.
Și îngerii, o, tu, adormită,
pe lut de ivoriu recită
și e al pierzării ecoul nebun:
că ești durere îngerii spun.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema durerii eterne și a condamnării, sugerând că aceasta este o lege implacabilă a existenței. Umbra, durerea și eternitatea sunt concepte interconectate, iar îngerii recită pe un lut de ivoriu, simbolizând fragilitatea și frumusețea pierzaniei.