O arteră,
un aerian bulevard.
Şi la nr. 52
sorb din cupa vieţii şi eu,
necruţat de ani, de spate adus,
sorb rar şi visez
şi sunt altundeva,
la polul opus.
Şi visez Utopia
şi alte himerice.
Şi parcă prind grai
pereţii smintiţi,
vedenii colerice.
Şi, pierdut în oglindă,
mă înfioară
ochii pe care-i zăresc:
egalii cu zero,
altădată albaştri,
se făcură pe dată ca iadul.
Şi văd creieri de munte
şi urcuşul e greu,
sunt un trist alpinist,
Sisif sunt, al moliilor.
Şi cad şi recad,
un munte suind.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de deziluzie și melancolie față de viață și idealuri. Naratorul se simte prins într-un ciclu nesfârșit de eforturi și dezamăgiri, asemeni lui Sisif, căutând o utopie care se dovedește himerică.