Versuri corectate și adnotate
Vie-ți veste de valeFlăcăiaș cu plete lungiSă dai biciu și să m-ajungiCăci al cal născut pe cale.Eu mă duc, mă duc încetPână-n apă la Siret.Dar trecută peste apăNimenea nu mă mai scapă.Că-n pustiul de mal stângNunta mă așteaptă-n car.Flăcăiaș, fiu de podar,Mână! Eu te-aștept în crâng.Și-am să-ți spun de ce te-așteptDincoace, pe malul drept.
Frigul, scriitor pe geamuriCu zăpezile se joacăȘi le schimbă-n promoroacăAtârnând ciucuri pe ramuri.Din fereastra-mi înghețatăStau uitându-mă la cer:Norii, plumbuiți de ger,S-au strâns pată lângă pată.Trist și singur ca un greierVălul timpului rupându-l,Eu aștept să-mi toarcă gândulÎntr-un colț mai cald de creier.Iar afară numai fumulSubțiratec își ia zborul;Eu îmi leg de dânsul dorulȘi-n văzduhuri îi dau … Citește mai mult
Bine-ai venit din nou la noiSurată primăvară,Să mai răsune prin zăvoiTeleanca turmelor de oiŞi cucul pierde-vară. Bine-ai venit cu părul prinsÎn mărgăritărele,Cu trupul pe sub sân încinsÎn volburate într-adinsRochiţi de rândunele. Mireasă-n carul tău de floriCu fluturi prin bulendre,Aduci taraf de cântători,Vioarele-n privighetoriIar cobza-n măcălendre. Dai lumii sufletul seninŞi dor de poezie,Dai chef de joc … Citește mai mult
E mort poetul. Cea din urmă dramăCa cea dintâi, va fi necunoscută:De-o ideală minte începutăAcum o-ncheie glasul de aramă.Alături stă, încremenită, mută,Sărmana lui, nemângâiata mamă;Ea lung ridică colţul de maramăŞi tremurând pe mână îl sărută.Într-un pahar se scutură o floare,O floare prinsă la o cununieCe ca şi dânsul s-a plecat şi moare.Iar prin perdele, raza … Citește mai mult
Parcă n-a fost de când lumea iarna ce de-abia s-a dus,De când firea iar, cu mâna-i nevăzută, ne-a adusSoare tânăr sus în slavă, în crăiia lui albastrăȘi de când răsună lunca de o pasăre măiastră.Că-și dă viers privighetoarea și-n tăcere se desfacNote limpezi din tufișul parfumat de liliac.Parcă n-ar mai fi aceeași fire tristă și … Citește mai mult
Sunt sătul de tot pe lume. Sunt sătul de suferință,De iluzii, de plăcere, de suspine, de credință.Le-am gustat pe fiecare și dezgustul m-a cuprins!Tot ce-a fost mai sfânt, mai nobil, ele-n sufletu-mi au stins.M-au desmoștenit de mine, mi-au ucis gândul de viu;Nu mai știu nici să mă bucur, nici să sufăr nu mai știu.Trec cum … Citește mai mult
Ah! ce frumoase-s serile de toamnă!Prin frunze reci doar un fior adie;S-arată-n deal, cu faţa purpurie,A nopţilor fermecătoare Doamnă.Pe câmpul veşted tainic ea-mprăştieStrălucitoarea-i negură albastră,O, Doamne sfânt! Ce pană mult măiastrăAtâta farmec ar putea descrie!Stropit cu lacrimi pare-acum boschetul.În umbra lui mă simt prins de tristeţe:Există oare-atâta frumuseţeÎn fire, — aşa cum o simţi tu, … Citește mai mult
Speranța mea frumoasă, din vremurile trecute,Spre vremuri mai bătrâne, s-a dus pe neștiuteÎn repedele-i zbor,Și-n urma ei rămas-au o zi fără luminăȘi-o inimă ce-nchide sub neagra sa ruinăUn dor… un vecinic dor.Atunci nebun plecat-am cu gândul către tineÎnsuflețită umbră a nopților senine,Suspin pierdut de vânt.Și te-am căutat prin ceruri, și te-am căutat prin lume,Îmbrățișându-ți urma, … Citește mai mult
Fugind de tot: de lume și de tine,Mă duc să dorm pe-ntindere de ape;Acolo groapa vântul să mi-o sape;Amurgul serii cadă peste mine.Nespus de dulcea ei singurătateȘi-o poartă-n lume luna gânditoare:Mă uit la dânsa, și nu mă mai doareViața-mi plină de pustietate.O, tu, acela ce mă faci să sufăr,O, suflete, întoarce-te prin astreȘi lasă-mă pe … Citește mai mult
Nepoatei mele Maria-Gretchen Simionescu-Râmniceanu.Gretchen, cercetând odată cartea oarbelor destine,Am găsit că ursitoarea a fost darnică cu tine:Ea n-a scris nimic pe fila netedă ce te-aștepta,Căci a vrut ca tu, menirea, să ți-o scrii cu mâna ta.Gretchen dragă, până astă-zi, încă tot nu poți să scrii,Sau și de-ai putea, ai scrie: prăjituri și jucării.De aceea dă-mi … Citește mai mult