Vie-ți veste de vale
Flăcăiaș cu plete lungi
Să dai biciu și să m-ajungi
Căci al cal născut pe cale.
Eu mă duc, mă duc încet
Până-n apă la Siret.
Dar trecută peste apă
Nimenea nu mă mai scapă.
Că-n pustiul de mal stâng
Nunta mă așteaptă-n car.
Flăcăiaș, fiu de podar,
Mână! Eu te-aștept în crâng.
Și-am să-ți spun de ce te-aștept
Dincoace, pe malul drept.
Sensul versurilor
O mireasă așteaptă un flăcău pe malul unui râu, pregătită să-i dezvăluie un secret legat de nunta care o așteaptă. Locația misterioasă și tonul enigmatic sugerează o poveste cu elemente folclorice și poate o alegere importantă.