Un uliu zboară la marginea cerului.
Doi pescăruși plutesc legănat pe râu, în amonte.
Vulnerabili când zboară sub vânt,
în vânt planează și aterizează cu lejeritate.
Roua îndoaie firele de iarbă,
pânza paianjenului este gata.
Căile cerului includ și omenirea:
sunt singur, printre mii de regrete.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de singurătate profundă și regret, folosind imagini din natură pentru a amplifica starea emoțională. Naratorul se simte izolat și copleșit de regrete, în ciuda frumuseții și a vastității lumii din jur.