Daniel Vişan-Dimitriu – Pagina 9

Raiul Florilor

Nu plânge, macule, nu eu te-am rupt! / A fost un vânt atât de rău … →

Se-agită-n furtuna ce fruntea-i înclină / Spre apele reci, spre vârtejul sălbatic / Ce-aleargă, bezmetic, … →

Poate, pentru alţii, darul meu ar fi / fără vreo valoare, ne-nsemnând nimic / în … →

Te-anunț că-n decembrie ninge, / Iar fulgii doar cad, nu aleg / Nici mâinile care-i … →

Ai fost cuminte? Ai lătrat la hoți? / M-ai așteptat atâtea ore, singur; / Ți-a … →

Copacii aceștia sălbatici, / Sunt strâmbi, alungați din pastel, / Copiii de arbori lunatici / … →

Mi-am rătăcit prin gânduri mii de flori, / și sărutări, și tot ce ți-am trimis … →

Ea cânta, iar vraja cântecelor sale / Se-ntindea pe țărmuri, vălurea prin ape / Spre … →

Peste frunzele trecute, sub un cer ascuns de nori, / Trec și gândurile mele, trec … →

Mă retrăsesem într-un colț de lume / Ca într-un început de nouă viață, / Când … →