Daniel Vişan-Dimitriu

Sonetul Călătorilor Nemuritori

Ne întâlnim prin timp și spații vaste, / Nemuritori și tineri, dar bătrâni, / Urmașii … →

Azi, te invit prin amintiri s-asculți / un freamăt ce se-aude și acum / pe … →

E atâta liniște pe chipul tău / de parcă timpul s-a oprit o clipă / … →

Ai lăsat să cadă pe destinul meu / Clipe de lumină, ani de încântare, / … →

Ți-am construit castelul din cuvinte / pe care numai ție ți le-am spus, / dar … →

Sunt doar o fărâmă din praful de stele / Ce-n spații astrale petrec ani lumină … →

Trăiesc în terenuri uscate / Și lanuri cu spicele spini, / Sărmanele inimi uitate, / … →

Dansați voi, umbre vesele și vii, / căci nu mai sunteți gânduri de-altădată, / nici … →

Sunt singur pe stânca bătută de vânt, / Pe-o coastă abruptă de munte, / Şi … →

Ce mai faci, iubire, iar ai coborât? / Trenul tău, din gară, a plecat demult … →