Charles Baudelaire – Pagina 2

Zorii

În curte la cazarmă se-aude goarna tare / Și vântul dimineții tot suflă-n felinare. / … →

Și iată vine seara, iubită de-ucigaș, / Ca un complice vine: precum un uriaș / … →

Cunoști, la fel ca mine, dureri încântătoare / Și-ți spui vreodată: Omul, ah, cât e … →

Ah, moartea ne alină! Și să trăim ne-arată; / Ea este scopul vieții și singura … →

Mă ia la pieptu-ți, ființă bestială, / O monstru leneș, tigru adorat; / Vreau să-mi … →

Muritori, sunt frumoasă! un vis împietrit, / Sânul meu, unde toți au jelit cu regret … →

Iubiți înfocați și savanți de onoare / Ca adulți ne vădesc marea lor bucurie: / … →

În fața mea când luneci, o, scumpă lenevoasă, / În cântece de-arcușuri ce de tavan … →

Durere, fii-nțeleaptă, așteaptă liniștită. / Doreai să vină Seara; și uite-o că-i pe cale: / … →

Fâșii de văluri negre pe soare se aștern. / Tu, lună-a vieții mele, înfășoară-te-n umbră; … →