https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/cezar-baltag-ochii-tacerii https://versuri.pro/cezar-baltag-ochii-tacerii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=89176 →]]> Nu cu sângele te mai țip, Lumina mea,
nu cu gura.
Nu cu vorbe, cu tăcerea lumilor te rostesc.
Cu ochii tăcerii te văd încă.
Fulgerul tăcerii
îl ridic spre tine
ca un țipăt
și-i spun: naște și luminează,
și ce luminezi, luminează odată pentru
totdeauna,
și ce vezi,
fă să nu se mai termine niciodată.

]]> https://versuri.pro/cezar-baltag-ochii-tacerii/feed 0 https://versuri.pro/cezar-baltag-uitarea https://versuri.pro/cezar-baltag-uitarea#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=89177 →]]> A fost un om
care era eu însumi.
Eu merg în locul lui.
Și cel ce merge-n mine este golul.
Privește încet acolo unde
punctul țipă de lipsă de alb
și ziua își
caută seara și seara lipsește
și somnul se devoră pe sine
și nu adoarme
și un deal lacom își tot înghite malurile.
Oarbă se deschide soarelui
cucuta nepăsătoare:
Doamne, sunt nebună, nu poate fi adevărat,
aici am fost eu, aici a fost drumul,
femeia care își toarce părul
la malul unui fluviu
e marginea.

]]> https://versuri.pro/cezar-baltag-uitarea/feed 0 https://versuri.pro/cezar-baltag-romanta https://versuri.pro/cezar-baltag-romanta#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=89178 →]]> Cândva, suind un clin fierbinte
zării o fată înainte.
Galbena zbatere-n pleoape,
departe poate, sau aproape.
Era frumoasă și venea…
Amurgul o întârzia.
Era un dor neînceput
și nesfârșit și am trecut.
Cu pasul, dintr-o dată cald,
unul pe lângă celălalt.
Pe culmea largului de zări
Tăcuți ca două întrebări.
Și nu știam… și nu știa…
ce dor adânc ne despărțea.

]]> https://versuri.pro/cezar-baltag-romanta/feed 0 https://versuri.pro/cezar-baltag-remember https://versuri.pro/cezar-baltag-remember#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=89179 →]]> Știu un zvon pe de rost,
clipa trece în zi:
ce va fi, a mai fost,
ce a fost, va mai fi.
Efemera-și găsi
în secundă un rost.
Ce a fost, va mai fi,
ce va fi, a mai fost.
Cine-și poate zidi
în uitare un rost?
A mai fost ce va fi?
Va mai fi ce a fost?.
Și-acel foșnet sublim
ca un râs de copil:
haveil havulim hacoil haveil..?

]]> https://versuri.pro/cezar-baltag-remember/feed 0 https://versuri.pro/cezar-baltag-the-last-supper https://versuri.pro/cezar-baltag-the-last-supper#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=77633 →]]> Stai la masă
cu o bucată de pâine în mână
și împrejurul tău se aud vocile
a doisprezece prieteni absenți
care nu mai au umbră.
Te apleci către cel din dreapta,
vrei să-l strigi și iată
el nu mai poate răspunde
la auzul niciunui nume.
Frângi pâinea în douăsprezece,
întinzi câte o bucată
fiecăruia
și deodată toate vocile amuțesc
și deodată toate clipele
încetează
să curgă.
Nu mai e nimeni aici
să te mai poată urma
nu mai e nimeni
să te poată privi
nu mai e nimeni
să poată măcar
să te vândă.
și totuși inima lumii
e-acum
un foc nesfârșit care cântă
întoarcerea în tine a tuturor
intrarea tuturor în lumină

]]> https://versuri.pro/cezar-baltag-the-last-supper/feed 0 https://versuri.pro/cezar-baltag-echilibru https://versuri.pro/cezar-baltag-echilibru#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=77649 →]]> Doamne, din câte fire suntem legați,
din câte ochiuri și noduri
și plase de linii,
dacă încerc un singur pas, dintr-odată
totul
se năruie.
Dacă fac un singur nod,
nimic
nu se mai poate
cunoaște.
Ultimul
Orfeu
întoarce-te, iubite.
Nu mai veni acum.
Pleci la drum singur așa cum ai pornit să-ți cauți copilăria pentru totdeauna pierdută.
Pleci și de astă dată
nu te mai uiți în urmă:
nu mai e nimic care să fie salvat?
nu mai e nimic
care
să te mai poată întoarce.
Se șterge dunga albastră a dealului.
Se lasă tăcere împrejur.
Și cu tine pleacă fără să știm însuși drumul.
Și cu tine pleacă fără să știm
însăși
inima lumii.

]]> https://versuri.pro/cezar-baltag-echilibru/feed 0 https://versuri.pro/cezar-baltag-sah-orb https://versuri.pro/cezar-baltag-sah-orb#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=77665 →]]> Noapte de noapte, nelogodnica mea,
fără dragostea mea,
noaptea albă și neagră
a șahului tău în carouri.
O noapte și eu nu te mai văd.
Și încă o noapte.
Și eu nu te mai pot auzi.
Vrăjitoareo, na-ți zilele. Începem jocul temut.
Îți dau, de la rău început, trei nopți înainte.
Noaptea de la noapte, nelogodnica mea,
fără dragostea mea,
noapte de la noapte va sosi
un leu obosit
și îmi va bea lacrimile,
mai am o noapte,
mi-a mai rămas o tăcere,
trebuie să trec o apă
pe care tu nu o știi.
Noaptea de la noapte, nelogodnica mea,
fără dragostea mea,
noaptea de la noapte, căruntă,
cu o cupă în mâini.
Cine mă strigă? Eu nu sunt în lume.
Numele meu nu mai este în lume.
Dacă poți, abate de la mine cupa aceasta.
Noaptea de la noapte,
nelogodnica mea, fără dragostea mea,
noaptea de la noapte, înaltă
ca o rocadă a sângelui.
Aici a fost umbra mea, aici au
fost negrele seri.
Mai am la tine o zi. Și o zi.
Și încă o zi.
Restul e noapte.
Șah, doamnă.
Și hohotul tău
mă preschimbă în cenușă
ca fulgerul
când tunetul întârzie.
Noaptea de la noapte, nelogodnica mea, fără-
dragostea mea,
noaptea de la noapte a șahului tău
în carouri,
mosorul țesătorului a tăcut,
vrăjitoareo,
soarele e spart;
îmi iau craniul în palmă
și închin cu el întreit
pentru noaptea și noaptea și
noaptea de la capătul nopților.

]]> https://versuri.pro/cezar-baltag-sah-orb/feed 0 https://versuri.pro/cezar-baltag-iata-cotmeana https://versuri.pro/cezar-baltag-iata-cotmeana#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=77634 →]]> Iată Cotmeana. O știu din copilărie, de când
spre seară, nemaiplăcându-mi jocul,
mă întrebam de ce plouă uneori pe pământ
și ce e piatra și focul,
de ce au vrăbiile aripi și zboară
din ulm în arțar, a câta oară
e iar primăvară și vară.
Chipul meu era asemeni cerului gol,
brăzdat în răstimpuri încete de stele,
și umblam toată seara domol,
de teamă, pesemne, ca nu cumva,
întrebările să se ciocnească-ntre ele.
Podurile de lemn de pe care privii
albia râului departe în văi
erau pentru mine posibile căi
către miriștile din miazăzi,
iar valurile îmi lăsau în auz
sunete limpezi trecând în culori,
și ziua era tărâm nesupus
în care mă rătăceam uneori.

]]> https://versuri.pro/cezar-baltag-iata-cotmeana/feed 0 https://versuri.pro/cezar-baltag-hotel https://versuri.pro/cezar-baltag-hotel#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=77650 →]]> „Atunci iarăși vă veți petrece restul vieții dormind, afară numai dacă zeul, îngrijindu-se de voi, nu v-ar trimite pe altcineva la fel.”
Platon, „Apologia”.
Camera 3210. Poftiți cheia, vă rog.
Luați ascensorul din stânga.
Bună seara, domnule.
Bună seara, domnilor.
Eu urc în cameră și mă odihnesc puțin.
Cobor într-un sfert de oră.
Ne vedem jos. Ne vedem sus.
Nu ne mai vedem niciodată.
Gata. S-a închis ușa bine?
O ușă
nu se mai închide la loc
în aceeași lume.
Vecinul din dreapta a coborât.
Nici în camera din stânga
nu mai e nimeni. De la
etajul acesta toți
au plecat.
Hei, recepția! Unde au plecat toți?
E o conferință undeva
în seara asta?
Exact adineauri coridorul
era
înțesat de lume.
Doamne,
hotelul e gol.
Hai afară. E pustiu și orașul.
Cum a mai trecut vremea, dom’le,
n-am stat decât zece minute
și a început
vacanța.
Da, vacanța. Se poate, în sfârșit,
respira.
A plecat și Dumnezeu în vacanță.
Pa, Doamne. Ne vedem în celălalt,
în celălalt eon.
dacă mai vine vreunul.
Pa.
Lumea e în vacanță.
Lumea a fost.
Ceva a fost, în tot cazul.
A fost cu siguranță ceva
în tot timpul acesta.
Oh, dacă ne-am putea aminti
ce anume…

]]> https://versuri.pro/cezar-baltag-hotel/feed 0 https://versuri.pro/cezar-baltag-soma-sema https://versuri.pro/cezar-baltag-soma-sema#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=77666 →]]> Nu ești mulțumit de zilele tale, sufletul meu?
Sperai mai mult?
Uite, e atâta soare
și atâta umbră pe fața ta îngerească
încât încep să mă tem
ca ai să pleci într-o bună zi și n-ai
să te mai întorci
în temnița atât de sordidă
a trupului,
mormânt nevrednic de lumina ta
groapă de vreascuri
în care mai întârzii, mai revii încă
tot mai visător, mai absent
ca un cocor care se pregătește nostalgic
de marea plecare
urcă deodată foarte înalt
deasupra cuibului
se rotește în semn de rămas bun
de două ori, de trei ori
și cu o ultimă zvâcnire de aripă
intră în transcedență
La fel într-o zi
ai să dispari cu chipul meu cu tot
pentru totdeauna
vor rămâne olanele casei goale
vor veni ploi și vor dizolva acoperișul
vor veni nopți și-mi vor dizolva trupul
iar tu vei vâsli mai departe
cu gâtul întins
anesteziat de beția zborului
mereu în capul unghiului
cu priviri halucinate,
largi, tot mai largi
fără întoarcere
până când orizontul de jur-împrejur
va deveni o singură
privire
Ești nemulțumit de zilele tale, sufletul meu?
Sperai mai mult?

]]> https://versuri.pro/cezar-baltag-soma-sema/feed 0